Era ora 12 și ceva noaptea. M-am pus să mă uit pe youtube la o tipă care face storytime-uri mișto. La un moment dat am dat peste un video care vorbește despre profesorii din România și am fost complet de acord cu ea. Menționase la un moment dat în video că a lăsat un link pe blogul ei, la o postare în care se certase cu câțiva profesori care-i comentase la respectiva postare. Dau să mă uit, citesc postarea, și citesc și comentariile. Cutreier blogul respectivei și dau de o postare în care-și povestea anii de liceu. La un moment dat, dau de un link către un alt blog, mai exact către o postare scrisă de mama ei. Cât de tare ar fi ca mama ta să facă blogging? În fine, citesc și postarea distinsei, care aborda tot subiectul legat de profesori.
După care cutreier alte bloguri vechi. Mi-a venit ideea genială să mă uit prin postările mele de acum 2,3 ani. Și trece timpul fără ca măcar să-mi dau seama. E 2 decembrie, 04:07 când scriu asta. Încă sunt șocată de cum a trecut timpul, doar răscolind prin trecut. Am dat peste postări despre școală în care mă plângeam de profesoara mea de engleză dar pe care am iubit-o când am ajuns în a XII-a, despre testele inițiale, pe care oricum nu le-am mai dat din cauza conjuctivitei, și chiar mă întrebasem dacă să-mi iau o mini vacanță atunci și cum ar fi să mă îmbolnăvesc subit?.. și asta s-a și întâmplat.. ce gură aurită aveam.. din păcate am avut-o aurită și când spuneam că voi pica bacul. Parcă prea mult aduc aminte de bac..
Cât de dulci pot fi nopțile în care te gândești la lucrurile din viața ta, și zâmbești. Și deși am trecut prin multe lucruri grele, am ajuns persoana bună de acum. Și garantat voi mai trece prin perioade nasoale, pentru că n-ai cum să treci doar prin lucruri bune.. ar fi prea plictisitor..
Îmi aduc aminte de fiecare postare pe care o scriam despre școală, în special liceu, pentru că am început cu blogging-ul în perioada liceului, și îmi doream să nu mai dau teste inițiale, să nu mai merg la orele de engleză, matematică sau franceză, că mă săturasem de unii colegi, că vreau să termin odată.. de ce eram atât de prostuță?.. asta era ceea ce simțeam atunci și nu am cum să mai schimb asta. Am trăit și multe momente frumoase, mai ales la liceu. Liceul a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea de elev. În clasele primare am fost marginalizată, în gimnaziu eram batjocura tuturor, inclusiv cea a profesorilor, și totuși la liceu am avut putere, deși în același timp îmi era frică, să mă împrietenesc cu colegii, să prind încredere, lucrul ăsta datorându-se și profesorilor pentru că am avut cei mai buni profesori ever.. profesori în adevăratul sens al cuvântului.. desigur că au existat excepții...
Că tot am adus în discuție profesorii, tipa de pe youtube se plângea extrem de mult de ei. De asemenea, am avut și eu profesori care își urau meseria, și totuși o profesau (în gimnaziu) sau efectiv prindeau ciudă pe un elev sau mai mulți, și ălora le făcea viața grea (în liceu) *profesorul de matematică (în cazul meu), și totuși el susținea că n-are nimic cu nimeni.. mereu uitându-se la mine când spunea asta. După ce am terminat liceul am realizat că el încerca să mă convingă pe mine că el n-are nimic cu mine, deși simțeam că are. Am eu un dar în care îmi dau seama ce părere are un om despre mine, și foarte rar dau greș.. mi-aș fi dorit să fie și în cazul profesorului de matematică dar n-a fost să fie. În afară de profesorul de matematică,am mai avut câteva incidente cu diriginta și directoarea, dar cu alți profesori nu. Exceptând profa de engleză, în cazul ăsta eu avusesem ceva cu ea, dar după am realizat că ea chiar voia să mă ajute..
Poate o să fac o postare în care scriu despre fiecare profesor pe care l-am avut.. detaliat.. acum că stau acasă din cauza pandemiei și pentru că anul ăsta sunt pe tușă, am timp să mă descopăr. Anul nu va fi pierdut pentru mine! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bagă o tastă ;P