:D ..

        N-am mai simțit nevoia să scriu. Pur și simplu mi-am pierdut inspirația,speranța,încrederea...
Gândurile mele se îneacă în oceane de emoții , sentimente de diferite culori,temperatură și intentistate care-mi zdruncină sufletul,care provoacă confuzie conștiinței mele , astfel distrugându-mi subconștientul.
          Sufletul meu aflat în ceață , fiind luminat de o rază plăpândă,cu o ușoară căldură care mă trezi,care mă elibera și mă înălța către divinul cer , care m-a făcut să văd totul atât de clar.. Un peisaj care mă umplea de o energie neîntâlnită,o energie,un sentiment divin ce-mi inunda gândurile...
         Însă a trecut prea repede,simțind cum cad în gol ,căzând din nou în ceață și întuneric,cu o durere accentuată decât avusesem până atunci..
          Și deși natura reînvie..în sufletul meu toate lucrurile frumoase mor cu o durere oarbă,înceată...