Nu ne-am mai citit de ceva vreme, nu? Știți bine că oricât de mult aș lipsi, niciodată nu aș putea renunța la ceva ce-mi face plăcere să fac. Datorită acestui blog am reușit să-mi dezvolt atuurile și să știu în ce parte vreau să mă îndrept.
Scrisul e terapie, plăcere, ceva cu adevărat unic pentru mine. E o artă, e un mod de a te exprima. La fel ca desenatul, muzica, modelaj, actoria și orice altă activitate care se poate încadra în artă.. deși.. pentru mine, arta poate fi subiectivă. Pentru o persoană care lucrează în IT, poate să fie o artă pentru el. Sau mecanica pentru un mecanic. Consider că arta e prezentă în mâinile oricărui om, în orice alege el să facă.
Nu cred că am putea trăi fără artă. Nu am exista fără artă. Noi suntem artă, arta lui Dumnezeu, iar tot ce facem noi, e datorită înzestrărilor noastre date de El.
În altă ordine de idei, am horătât ca acest bloguleț să rămână ceva personal, intim și emoțional, așa că am zis să mă împart în două, și să deschid cel de-al doilea blog, unde eu și cu o fostă colegă de liceu, care și în prezent îmi e o prietenă foarte dragă, vom scrie. Pentru ea este ceva nou, eu i-am deschis porțile acestei platforme și sunt sigură că se va obișnui foarte repede. Am descoperit în ea talentul de a scrie și am zis că ar merita din plin să și-l dezvolte.
Pe noi ne găsiți aici, dacă sunteți curioși/curioase să ne cunoașteți și să ne împrietenim. Suntem absolut deschise la orice părere.
Eu voi reveni mereu aici să-mi expun melodramele și să vă încânt(probabil) cu postările mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bagă o tastă ;P