Acum că încă e vară,îmi doresc să găsesc un câmp cu flori,ca cel de când eram micuță,7-8 ani,nu mult.
Eram doar eu și natura ce se prelungea cu fiecare pas pe care-l făceam. Soarele de afară mă îmbrățișa cu căldură în marea de flori unde mă aflam. O varietate de culori,fiecare unică-n felul ei.
Fugeam fără oprire,briza care mă urmărea fără a obosi, pe care credeam că o pot învinge.. În cele din urmă,am cedat,și am lăsat-o să se izbească de mine,suflându-mi părul și rochița albă în toate direcțiile..
După atâta fugă , m-am întins și am privit divinul albastru ce se afla in intregul orizont, norii de diferite forme,ce se împreunau cu fiecare secundă,astfel formând alte forme,mult mai mari,și mult mai frumoase.. Peisajul n-ar fi complet fără păsările cerului ce zburau spre țările calde.....
Bine ai venit, rău ai nimerit!
Pentru că diploma de licență în filologie nu îmi ajungea, am decis să mă înscriu la master. Și pentru că la litere nu simțeam că ma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bagă o tastă ;P