Dădeam să ies și eu puțin prin curte ,iar aici la mine este foarte plăcut să ieși afară dimineață,cam ca o după-amiază de martie-aprilie. Soarele cu razele ei viu colorate te străpung cu o căldură care te trezesc și îți încălzesc sufletul ,aerul răcoros dar plăcut,păsările jucându-se în coroana copacilor înfloriți.
Însă aceste lucruri îmi redau și o stare de melancolie în suflet.. Conștientizez faptul că toate astea se vor termina în curând,sfârșitul fiind mai aproape decât mă aștept..
Mai bine nu m-aș mai gândi la asta,ci să savurez clipele ce au rămas . Dar cu o mare frică de faptul că acestea se vor termina când intru in adancul sevraj ce mi-l impune natura. Și până la urmă,mă voi trezi într-un gol,Într-un gol care-mi macină sufletul ,sfârșind căzând neîncetat
Oare este cineva destul de puternic și curajos să mă salveze din gol?..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bagă o tastă ;P