sâmbătă, 16 decembrie 2017

Despre oamenii străzii (boschetarii)


      Poate că nu e cel mai frumos termen dar asta e , ce să fac,scriu și eu cum pot.
  Cred că vă gândiți de ce am ales să scriu tocmai despre asta..
     Săptămânile astea numai peste ei am dat. Dacă nu dau de țigani care put a spray peste mirosul lor de transpirație, trebuie să dau de boschetari care put mai rău ca un canal.
       Acum câteva săptămâni,cred că asta-i prima întâmplare pe anul ăsta dacă nu mă-nșel,era un tip în ultimele locuri al tramvaiului.M-am pus întâmplător prin spate,fără să-mi dau seama că avem un călător care miroasea foarte fresh.Toate bune și frumoase,până când,un miros care-ți făcea nasul să o ia din loc,un miros care te făcea să te muți în ecuator,oriunde,doar să fi departe de omul ăla,a inundat tramvaiul. Dacă ar fi să fac o descriere al acestui om,cred că nasul meu știe mai bine. Nu vreau să fiu rea,dar dacă eu aș fi o boschetară din asta,aș încerca să mă spăl într-un râu,sau în burlane când mai dă să plouă,dar măcar să știu că sunt curată. Eu n-aș putea să stau murdară în asemenea hal, astfel încât să împut toată incinta sau când trec pe lângă un om să-și drege un fular peste nas sau să-și țină respirația pentru că put.
     Poate că mă considerați neînțelegătoare,că omu-i sărac sau n-are unde să spele,dar hai să fim realiști. Până la urmă e vina lor că au ajuns așa,în plus,există plasamente pentru oamenii străzii și stau acolo până se ridică singuri pe picioare,dar ei aleg calea asta,să stea și să cerșească sau să se plimbe cu tramvaiele să înrăutățească situația. De parcă nu aveam destui moși și babe care sunt cum sunt,ne mai  trebuie și oameni ai străzii...
      Odată eram cu tata prin oraș să-mi fac un card,și pe acea  străduță întâlneai câte-un boschetar sau doi la fiecare stradă,iar când treceai pe lângă ei se uitau la tine de zici că erau ceasuri cu pendul. Atunci mi-a zis tata că ei au ales să ducă viața asta pentru că trăiesc prin milă. Le mai dă câte-un om milostiv vreun leu sau doi,dar cine știe ce-și iau de ei.
     Și că tot am pornit vorba despre bani,mi-am adus aminte de oamenii ăia care cer bani pentru o cauză nobilă. Când îi vezi pe stradă și încerci să-i eviți,tot te prind și-ți cer măcar un leu sã dai pentru un copil care are cancer sau eu mai știu ce boală. Nici nu mai știi pe cine să mai crezi,deoarece cei mai mulți dintre ei sunt șarlatani care vor să te sece de bani. Chiar la mine în stația de autobuz este un om care se presupune că este nevăzător,dar când treci pe lângă el se uită la tine în ochi și-ți cere bani. Eu în acel moment nici nu mai știu ce să cred și încă încerc să mă conving singură dacă omul ăla minte sau spune adevărul.
          Chiar nu mai știu ce să zic despre acești oameni care trăiesc de pe o zi pe alta.. Până la urmă ei cu mâna lor și-au făcut asta,deși sunt unele cazuri foarte triste..Iar din păcate,din cauza unor șarlatani nu mai știm ce să credem,noi fiind îngropați în confuzie și chiar indiferență.
   

luni, 11 decembrie 2017

Școala și profesorii

Fiecare dintre noi avem cel puțin un profesor care ne face viața amară doar când ne gândim că azi sau mâine avem oră cu el,motivele fiind diferite de la elev la elev,sau de la liceu la liceu și așa mai departe.
Și dacă tot am pornit o postare despre genul ăsta de oameni,profesorul care mă face să-mi bag creioane în ochi și să văd viața colorată  este profesoara de engleză.Fac engleză cu dânsa de la începutul acestui an școlar și deja a ajuns în rugăciunile mele,alături de profesoara de franceză și cea de sport dorindu-mi să demisioneze sau măcar să intre-n spital pe motiv de blesteme și înjurături din partea elevilor.
       Deja de la prima oră de engleză am început relația de prietenie cu dânsa,și am devenit prietene atât de bune încât îmi vine să-i trag o flegmă între ochi de fiecare dată când o văd,prin asta arătându-i cât de mult o pot respecta pe femeia asta. Chiar astăzi ne-am continuat jocul de-a "Șoarecele și pisica" ,de data asta făcându-mă să mă enervez și să o înjur. Dar în gând,evident,doar nu aș avea atâta tupeu să-i spun cât de mult o iubesc,doamne ferește,poate nu simte la fel. Ca să nu vă mai țin în suspans,și ca să-mi public odată postarea,am să mă exprim cu ajutorul nervilor și a tastaturii pe acest drăguț site,sperând să nu-mi ia foc tastatura. Sau creierul.
     Pentru astăzi am avut o temă să facem o reclamă la un produs,știți voi,un fel de teleshoping,iar eu,cu ajutorul prietenului meu,defapt cu tot ajutorul lui,am scris despre o baterie externă,care se poate încărca cu ajutorul luminii solare. Am scris tot ce era nevoie ca să arate ca o reclamă la teleshoping,ca să-mi dau pe spate cea mai bună prietenă blondină,dar fiind blondină,poate le mai încurcă,cine știe. În fine,astăzi la oră ne-a pus pe rând să ne prezentăm tema pe care am făcut-o toți cu atâta pasiune.Venise rândul meu,mi-am prezentat tema,după reproșându-mi  că ceea ce am scris nu este convingător și că nu și-ar dori astfel de produs. Hah,îi e ciudă că nu-și permite o baterie din aceasta,dar oricum pentru ea stocul e gol.Fiind printre primii care au prezentat tema,nu am luat-o în seamă pentru că și așa nu-mi pasă de părerea ei,plus că nici nu i-am cerut-o. Ceea ce m-a deranjat a dracu' de tare,a fost când un coleg a făcut reclamă la telefonul lui pe care-l vinde cu 300 de lei,părerea profei fiind una pozitivă. Dacă ei nu i s-a părut convingătoare reclama mea,dar i-a plăcut-o a colegului meu, asta înseamnă că dacă făceam reclamă la porumb îmi dădea nota 10 și pleca cu porumbul acasă.
   Dacă ar fi să fac o diferență dintre profa asta de engleză și ultima pe care am avut-o,făceau același lucru adică nimic dar la aia aveam media 8 , iar la asta am 5.
     Când am intrat în acest liceu,speram să nu dau de vreo profesoară care face diferențe între copii și să lucreze foarte mult cu unii,iar de ceilalți să-i doară în...cot.Nu suport genul ăsta de profesori care judecă elevul după notele sale de la materia sa,practic bătându-și joc de el. Sper ca profesorii care fac asta să-și blocheze tocul într-o margine și să rămană acolo,astfel încât să meargă desculți de un picior.

duminică, 10 decembrie 2017

Practic de Florile Mărului..

Realizez că n-am mai postat de o lună. Mi-am zis că n-am să aduc vorba de asta și că am să scriu o postare despre orice altceva,pentru că,să fim serioși,cui pasă că n-am mai fost activă sau că am murit...dar am ales să o fac deoarece pe mine m-a afectat faptul că nu mi-am mai făcut prezența pe această platformă.                                      
  •Recunosc că după ce am scris postarea precedentă,mă întrebam de ce fac asta,cu ce mă ajută pe mine să-mi pun sufletul pe tavă pe o platformă publică, blogul meu e doar unul ca oricare altul,cu nimic special în el,că n-am să ajung nicăieri,că e o pierdere de timp...pe scurt,îmi pierdusem interesul și aveam în gând să-mi șterg din nou blogul. Dar m-am gândit că mai bine nu fac nimic și să las această activitate pentru o perioadă de timp.
°Pe parcursul acestei luni,mi-am dat seama cât de important este acest blog pentru sănătatea mea mintală.Nu sunt obișnuită să-mi eliberez sufletul în fața unei persoane,pentru că-n primul rând,am impresia că mă plâng prea mult,și-n al doilea rând,depinde și persoana cu care vorbesc. Indiferent cât de bun prieten îmi poate fi cineva,tot nu aș putea să-i spun orice. E o diferență foarte mare să-ți expui sufletul în fața unui om și să scrii ceea ce simți. Când ești foarte supărat și ai șansa să-ți zici păsul unei persoane,este foarte posibil să-ți mai scape niște informații pe care nu ai vrea să le știe oricine,care s-ar putea ori să deranjeze persoana cu care vorbești ori să te trezești a doua zi , când ieși din casă să mergi la muncă sau să te plimbi,să-ți sară vecinii în cap să te-ntrebe mai multe și să afle informații "picante" pe care să le povestească astfel încât să afle toată lumea. Asta în cel mai rău caz. Iar în ceea ce privește scrisul..Când scrii,poți să scrii și să rescrii,să formulezi propozițiile astfel încât să sune mai discret.În plus,pe platforma asta,sau pe alta asemănătoare acesteia,nimeni nu știe cine ești...

duminică, 12 noiembrie 2017

Școala


         Nu înțeleg de ce se nimerește să scriu doar duminica. Deja am ajuns să nu mai aștept să scriu pe blog,deoarece conștientizez că scriu doar duminica seara. Școala asta îmi ia din tot timpul meu , nu mai suport...Dacă n-ar fi degeaba toată munca asta depusă,aș zice că se merită,dar din moment ce tot iau note de rahat... Tot moralul se duce pe apa sâmbetei.
         Am început să mă compar cu o colegă de a mea,iar acest fapt îmi scade toată încrederea pe care o am,și aia puțină. Știu clar că e mult mai bună decât mine,cu 100% mai mult,dar nu înțeleg cum naiba învață ea în pauză înainte de o lucrare sau ascultare,și tot 10 ia. N-am ciudă pe ea , suntem prietene,dar nu o înțeleg.
         Oricum știu că nu sunt bună de nimic,și că n-am să ajung să învăț atât de bine precum credeam. Nu știu de ce mi-am mai făcut speranțe în clasa IX-a.. Am să-mi dezamăgesc din nou părinții,am să mă trezesc cu morala lor care mă va băga în întuneric,pierzându-mă total


       De ce am crezut că pot să fac ceva bun?... De ce atâtea speranțe degeaba?..
         



duminică, 5 noiembrie 2017

Și încă o lună...11....


            De când n-am mai scris pe blog,am început să mă simt rău.Pe lângă faptul că nici n-am timp sau chef,trec prin depresii care mă afectează grav..dar acum sunt aici,n-ați scăpat de mine.


            Am reînceput să scriu din 22 August. Acum suntem pe 5 Noiembrie. Mâine suntem pe 6. Mai un pic mă trezesc pe 30 noiembrie,scriind pe blog că am încă două zile libere,în alea doar învățând pentru teze. Că tot scriam de teze,odată am visat că ne-a lăsat să facem tezele acasă. La română,biologie și engleză. Și e ciudat că eu n-am teza la engleză.Evident că teza la mate o rezolvam la școală. Dar cât de tare ar fi să facem teza acasă?
            Ideea din această postare este trecerea timpului. Deja sunt două luni și încă puțin de când m-am reapucat de blog,dar de data asta e minune pentru că nu m-am lăsat. De obicei îmi cream un blog,scriam 2-3 postări și după renunțam pentru că nu eram sigură dacă e bine ce fac.Cineva mi-a zis Dacă tu te simți bine scriind,ce mai contează altceva? Aș vrea să-i mulțumesc,deoarece dacă nu era acea persoană,blogul acesta nu ar fi existat,iar sănătatea mea mintală ar fi dispărut..


     Și iar mă plâng că mâine e luni....
     Aș vrea să mă bucur măcar odată pe blogul ăsta...În ultima perioadă m-am cam pierdut. :)....







duminică, 29 octombrie 2017

Școala îmi bate la ușă.



         Cu toții urâm duminica seara. Cine nu ? Până și adulții o urăsc. De ce? Un motiv pe care toată lumea îl cunoaște,este pentru că realizăm faptul că urmează luni,că o să ne trezim de dimineață,iar o să facem naveta..sănătoși să fie cei care au mașină,iar pentru elevi este o zi de doliu. Exact,back to school.
          Tare dor mi-a fost de profesoarele de limbi străine mâine am ore cu ambele,ajutor ,abia aștept ca doamna profesoară de franceză să-mi redea frica-n sânge,iar doamna profesoară de engleză să mă pună să-i răspund la întrebări,la care habar n-am să-i răspund.
         


 

Imagine similară

 Eu când sunt întrebată la ceva ce nu știu



Imagine similară
Domn profesor când realizează că nu știu să răspund la întrebarea pusă de el













Imagini pentru poker face memeEu când m-am gândit la un răspuns,deși era greșit,și cel mai probabil aș spune o mare dar mare prostie, tot o spun



Imagini pentru poker face meme  Domn profesor când aude ce am zis.








Nu m-am putut abține..........Postez rar,dar și când postez,postez bălării.





O să fie o săptămână lungă.











sâmbătă, 28 octombrie 2017

Revenim la oile noastre...


        După o săptămână în care toți am fost „astfel” , revenim la obiceiurile care inspiră plictiseală,teamă foarte posibil și rugăciunile neascultate în care ne dorim să nu facem franceză..sau să demisioneze doamna profesoară.
       Săptămâna asta a fost prea scurtă ca să se termine.. Chiar nu mi-a fost dor de unele doamne , mai ales că acum o să aflăm și notele de la cele 8 lucrări date. Abia aștept să văd notele de 5 și 6 la istorie sau biologie. Acolo trebuie doar să reții,dar pentru mine e fooarte greu.....Mai ales când mai aveam și alte 6 lucrări pe lângă.
       Mă oftică faptul că lor pur și simplu nu le pasă că avem de învățat și la alte materii,că ni se duce naiba media...și tot ei se supără pe noi de ce nu învățăm..și de țin uneori niște morale.. Pe vremea mea,aveam mult mai mult de învățat,și tot aveam note bune,iar voi aveți mult mai puțină materie decât aveam noi..”  Pana mea...aia a fost altă generație... Sunt sigură că aia stăteau toată ziua și învățau,deoarece nu aveau voie afară că circula ambulanța neagră și le fura organele. Atunci nu existau smartphone-urile sau internetul,nu erau distrași de aceste lucruri... Nu se poate compara generația aia cu generația asta..
     Aviz pentru ăia care au 10 pe linie. Sunt doar niște frustrați care trăiesc pentru școală și cel mai probabil acolo s-au și născut,în lipsa locurilor în spitale. Dacă iau 9 într-un test se aruncă de pe bloc,iar majoritatea notelor sunt luate din linsul profesorilor în zone pe care n-am voie să le scriu aici. Cel mai probabil o să ajungă să lucreze la McDoland pentru că n-au luat bacul,pentru că acolo nu mai puteau linge pe nimeni.



    Dar hei...Mai am încă 2 zile de liniște.. A început weekend-ul......

marți, 24 octombrie 2017

Vechi prieteni...


 
     o    Nu pot să spun că am fost un copil sociabil, am avut și prietenii mai de lungă durată,dar evident,cu un sfârșit mai mult sau mai puțin trist. Ori erau câțiva copii din școala gimnazială,din aceeași comună cu mine,care după terminarea claselor 5-8 n-am mai comunicat din cauza liceelor unde am intrat fiecare,ori cei cunoscuți pe jocuri, marea majoritatea lăsându-se,probabil plictisindu-se de mediul unde se aflau,să rezulte comunicatul foarte rar, când își mai amintesc de tine sau n-au cu cine să mai socializeze pe facebook sau whatsapp.
     o    Anii 2012-2016 au fost cei mai frumoși alături de fiecare,având cu cine să socializez și să ne ”confruntăm” cu iubiri pe jocuri și despărțiri,certuri,împăcări și un mare dar mare etc. Da,majoritatea prieteniilor legate de mine au fost pe internet. Simțeam că în acest mediu puteam socializa fără probleme,fără să-mi arăt stângăcia și să mă fac de mirul lumii.




Imagine similară       
    o  Devin melancolică,simt că o parte din mine s-a destrămat,când mă gândesc la prietenii care mi-au făcut viața mai frumoasă prin intermediul jocului,care mi-au fost alături mai mult decât părinții, cu care am reușit să realizăm o întâlnire în parte,și să ne apropiem.... E trist cum am reușit să ne înlocuim cu alți oameni,după ce am reușit să trecem prin atâtea....într-un final,fără să ne dăm seama..să ne îndepărtăm extrem de mult..
 

luni, 23 octombrie 2017

A nu se citi.


        ø  Ieri începusem să scriu un articol despre magnificul site și anume wattpad,însă nu mai am starea necesară pentru a o continua. Și nu pentru că n-am idei,credeți-mă,am o grămadă de zis despre această platformă,dar pur și simplu nu mă simt bine,am o stare nu foarte bună...poate altădată..
         ø   Și normal că nu pot veni și eu zen,după inactivitatea mea,trebuie să vin cu un săculeț cu toate stările de rău,posibile și imposibile.De la stări de rău,la stări de amețeală,de la stări de nervi,la stări de oboseală, ș.a.m.d.


Imagine similară      ø    Acum o săptămână aveam speranța că va fi bine,deoarece în fiecare zi din acea săptămână mi-am stors creierul săracul să tocească toți anii la istorie,toate bălăriile la geografie,iar la franceză creierul meu era omlette du fromage și nu mai continui că mă ia cu palpitații. Ideea e că după ce m-am străduit să rețin niște lucruri inutile ,informații ce m-ar ajuta doar într-o lucrare,rezultatul a fost dezastruos. Însă asta e doar o impresie după ce am reușit să trec de cele 8 lucrări din săptămâna precedentă. Acum nu știu care vor fi rezultatele reale,dar nu mă aștept la foarte mult,deoarece am aflat ce tâmpenii am putut scrie în toate lucrările,ba chiar să încurc anumite date în lucrări diferite. Nu mă întrebați,nu știu cum am putut realiza așa ceva.





Imagini pentru Sad pinterest     ø În fine,nu știu dacă aș mai putea adăuga ceva,cam asta s-a întâmplat săptămâna trecută.... N-am avut chef să scriu deloc în weekend,dar cu-i pasă...oricum nimeni nu citește blogul ăsta...hm ? Sau poate..? Nu...

  *  Hahah,imaginea asta mă descrie perfect. *







               × × × × × × × × × × × × × × × × × × × × × ×  × × × × × × × × × × × × × × × ×× × × × × × × × × × × × × × ×




luni, 16 octombrie 2017

Timp doar pentru școală..

 
    Simt că-n ultima vreme postez doar bălării. Bălării,în sensul că scriu doar lucruri personale,de la școală,până la propuneri pentru mine. Nu pasă nimănui aceste aspecte,dar sincer nici nu mă interesează. Până la urmă,este un blog personal,un blog unde-mi vărs nervii,bucuriile,mai pe scurt,sentimentele,dar mai mult nervii. Să revenim la ce aveam defapt de spus. Da,este despre școală. Da,nu sunt lucruri foarte drăguțe.. Am să fac un mic rezumat la ce e aiurea în perioada asta.




Imagini pentru study hard      Din a 3-a săptămână de școală,și până acum,cred că am dat doar un test,și am fost ascultată doar la o materie. Zic din a 3-a săptămână deoarece în prima a fost lejeră,iar a 2-a s-au dat testele inițiale,o aiureala și o mare pierdere de timp,zic eu. În astea 4 săptămâni de școală,deși pot zice direct o lună,profesorii n-au avut nici un stres,au ascultat și ei acolo pe cine au prins,și după s-au plictisit. S-au gândit să dea și ei niște lucrări,dar le-au tot amânat,că au venit cei de la A.R.A.C.I.P să inspecteze școala,iar toate lucrările și ascultările au fost măturate pe ultima sută de metri.. Ieri am stat toată ziua să învăț pentru lucrările de la franceză și istorie, însă amândouă au fost anulate. Acum le dau cam pe la sfârșitul acestei săptămâni. Mi se pare o aiureală,deoarece noi învățăm la timp,iar ei anulează testul fără nici o jenă. De exemplu,mâine se anunță vreo 3 lucrări,dar sincer mă aștept să dau o singură lucrare,sau două.Dar ca să nu rămânem corigenți,ne hrănim creierul cu informații pe care într-o săptămână le uităm,pentru că toceală. Și știu că nu-i ok să tocești,dar la materii ca istorie sau geografie,psihologie sau eu mai știu ce materii,având în vedere că sunt pe profil real,este acceptabilă această metodă.




Imagini pentru study hard



    Hai totuși să terminăm această postare cu o ”nota înaltă„ și să ne motivăm,dar mai ales să mă motivez,că mâine am o zi grea și vreau să fie bine.




















duminică, 15 octombrie 2017

Schimbare radicală sau tot eu ?


    ❧ Drag blog,de fiecare dată m-ai ajutat să mă regăsesc printre propriile-mi rânduri,iar acest fapt m-a schimbat pe mine ca persoană,dar din păcate nu în toate privințele așteptate de mine..
      Fiecare dintre noi ne dorim , într-un moment al vieții noastre,să schimbăm ceva în ea. Ne propunem fel și fel de țeluri pe care vrem să le ducem la final,într-o zi ..cu soare.
      Cu fiecare zi tăiată din calendar,se sfârșește încă o lună al acestui anotimp melancolic,iar noul an se apropie cu pași repezi. Cu aceasta ocazie,m-am gândit să fac o listă pe care am să o încep,mai devreme sau mai târziu,poate chiar înainte de anul 2018.....


                                                                         ●Propuneri pentru anul 2018

Imagine similară1.Să citesc 30 de cărți într-un an;
2.Să mă apuc de scris o carte inspirată după un vis de al meu;
3.Îmi propun minim 8 medie la o materie;
4.Îmi doresc să-mi schimb genul de muzică;
5.Încă sper la o cameră proprie;
6.Vreau să gândesc mult mai pozitiv;
7.Îmi doresc să fiu mai sociabilă;
8.Să-i iubesc și mai mult pe cei din jurul meu;
9.Îmi doresc să fiu o persoană mai bună;
10.Vreau să fiu mult mai activă,să dispară monotonia din viața mea;
11.Să-mi dezvolt talentele artistice (desenat,scris)                                                                                                     12.Îmi doresc un jurnal nou,unde să-mi expun ideile în legătură cu orice;
                                                                        13.Să-mi schimb freza,și stilul de ”băiețoaie” ;
                                                                        14.Vreau să-mi achiziționez accesorii;
                                                                        15.Vreau să colecționez diferite lucruri (cutii,scoici,cărți,stilouri..nori..);
                                                                        16.La vârsta de 16 ani,vreau un tort cu ciocolata... ;p.
                                     



Imagini pentru Decorating your life


              

miercuri, 11 octombrie 2017

Spre sfârșit de săptămână.


        De când am reînceput să merg la școală,după mini-vacanța pe care mi-am luat-o,săptămânile parcă
au zburat. Asta e deja a 5-a săptămână,iar eu nu am note deloc. Deloc !  Cred că profesorii vor să ne bage toată materia pe gât mai spre sfârșitul semestrului , mai ales când sunt și tezele.
        Mai sunt 2 zile până la weekend ,și deja mă gândesc la următoarea săptămână,la câte teste și ascultări va trebui să asist,și să mă rog să nu mă asculte..
       Mă gândeam să-mi fac un fel de program,un program în care să fac să am timp și pentru învățat astfel încât să nu mă mai apuce ”cheful” la ore târzii,și să am timp și pentru mine,să fac ce-mi face mie plăcere să fac (scris,citit,desenat,decorat,etc.)
       Încă nu știu în ce constă acea ”structură repetitivă” ,dar până în weekend poate vor apărea mici idei,care vor veni ele la mine,nu eu la ele , scriindu-le pe foaie și rescriindu-le pe blog. Poate ajut pe cineva cu vreo idee de a mea,poate. Depinde și modul de învățare al fiecăruia.


  Imagine similară            Imagine similară      Imagini pentru study hard


Imaginile astea îmi stârnesc un chef de a studia.

Trebuie puțintel de motivație








Imagine similară     Drag weekend,mă salvezi mereu când am cea mai mare nevoie. 








Gânduri,apăsări,școală.


        Astăzi a fost bine. Mult mai bine decât mă așteptam. Am scăpat de două lucrări,iar faptul acesta mi-a întărit încrederea. Însă,la geografie am dat test... Sper să iau 10,deoarece testul a fost chiar foarte ușor..
        În fiecare zi plec la școală cu sacul de stres în spate,iar când ajung la ore,sunt mult mai ușoare decât credeam inițial. Nu știu,întodeauna când gândesc negativ,totul pare să fie în regulă ,însă când sunt pozitivă,deși am învățat,se nimerește să mă asculte.. Desigur,nu în toate cazurile. Percepțiile se mai schimbă pe parcurs,de la persoană la altă persoană.
         Mâine va trebui să-mi exprim punctul de vedere față de liceul unde învăț.Stau o oră-n plus,dar mă va duce tata acasă deoarece și el trebuie să fie prezent acolo.
   
        Ar cam trebui să mă reapuc de învățat , deși e târziu.. dar ce să fac,mie-mi place să o las pe ultima sută de metri...


Imagine similară   Cât de adevărat.

marți, 10 octombrie 2017

Monolog. Bălării,alt nume n-am găsit.


     Mâine mă așteaptă o zi plină de peripeții, emoții,colegi și profesori. Dacă astăzi a fost o zi lejeră ,atunci mâine nici nu-mi doresc să merg la școală.
       Ce se întâmplă când un profesor se plictisește de ora lui ? Dai lucrare.
       Ce se poate întâmpla când 3 profesori se plictisesc de ora lor ? Dai 3 lucrări.
    De o oră stau și mă uit ca mâța-n calendar în caietul de geografie,pur și simplu nu se stochează nimic în cap! Iar pe lângă asta,trebuie să repet + învăț câteva pagini la biologie...doar 7 pagini. + testul la matematică... Degeaba am făcut eu exerciții ,parcă nu e de ajuns. Mereu simt asta,mereu iau sub 7. La toate materiile am medii bune,doar la mate trebuie să am sub 7. Și greșesc din prostie. Mă pierd,nu mai știu nimic..
 

   Hai,trebuie să mă concetrez. 

    Deschide-ți mintea pentru memorat 10 pagini....

  Ete fleoșc. 

  Viața de licean e minunată.

   Mai ales când ai 3 teste , 3 ore una după alta. Cred.

    O să fie bine la teste.

  Dacă te referi la 5 în teste,atunci nu,nu o să fie bine. 

...................uhm...........

duminică, 8 octombrie 2017

Naveta..


             Cei care fac naveta o să mă înțeleagă. Poate că nu în toate privințele , dar oricum mă înțeleg. Poate că eu nu trec de ce au alții parte când fac naveta,dar îi înteleg.
              Fac de aproape 6 ani naveta, și mi s-au întâmplat multe lucruri îndelungul anilor,și m-am gândit să-mi scriu punctul de vedere în tot ceea ce înseamnă călătoria de o oră jumătate pe care o fac de două ori pe zi. Da,3 ore dintr-o zi o petrec așteptând mijloacele de transport,de suportat toate națiile de oameni,unii mai idioți ca alții,și desigur,lupta pentru locuri. Unii ar face orice ca să prindă un amărât de loc în autobuz/tramvai. Orice ! Și când zic orice,chiar orice.
              În fiecare dimineață vine tot satul,în special pocăiții,la stația noastră,că na,e prima stație și prind loc.  Pentru ce ? Pentru ce să te trezești dimineața cu 10,20 sau poate cu jumătate de oră mai repede ,când este o stație mai aproape,și poți sta în pat încă câteva minute în plus...? Nu,nu se poate,că doamne ferește nu prind loc în autobuz ,și o să trebuiască să stau în picioare...  Serios ? Băi frate,e dimineață,toată noaptea ai dormit,ești odihnit,în plus nu stai 7 ore în picioare ca să te plângi...  Eu de obicei n-am probleme dacă stau jos sau stau în picioare,că nu mor 20-30 de minute, mereu prind loc,nici nu mă chinui. Asta de dimineață. De obicei dimineața n-am nici un stres,dar mă calcă pe nervi pișații ăștia care se trezesc cu noaptea-n cap doar ca să prindă loc în autobuz. Mai nou vine doar unul și ține la încă 10 loc....Chiar șoferul s-a certat cu ăștia să-și vadă de stația lor ,dar încă se mai trezesc 2-3 să mai vină....
               Că tot vorbeam de locurile din mijloacele de transport,hai să mai vorbim despre asta,ca mai este mult de povestit.. După-masa e jale. Jale cu J mare. Mai ales la autobuzul de 15. Vine șoferul când vrea el , pleacă atunci când vrea el , fără să țină cont de persoanele care mai întârzie,că se întâmplă...Dar cei mai idioți șoferi sunt ăia de văd că vine cineva pe ultima sută de metrii,și-și dă tot sufletul să ajungă la autobuz,dar șoferul nu ține cont și pleacă. Pentru ce să mai stai după încă unul,nu ? În fine,după cum spuneam,la ora 15 stația e full,iar când vine șoferul în ultimele 2 minute,toată lumea , disperați după locuri , se bagă , se împing,se calcă-n picioare,doar să se așeze pe un scaun. Să-i vezi pe adulți sau pe fosile comentând... ”Lasă-i să se bage,că ei au muncit 7 ore,sunt obosiți săracii” sau ” Nu mai există respect pentru oamenii mai mari,se bagă ca gorilele” Dar tot ei sunt ăia de se bagă peste copii să prindă loc... La un moment dat era unu de era ”prieten” cu șoferul,și vezi domnule că are loc rezervat,mereu îi face semn la șofer să se oprească în fața lui..Odată nu s-a mai oprit în fața lui,a făcut un scandal după...că n-a prins domnul loc...O să-i cadă picioarele dacă nu stă jos...pfu..
              Nu îi înțeleg pe unii oameni în vârstă. Au peste 60-70 de ani dar îi vezi mereu la aceași oră în fiecare dimineață , și îi întâlnești și după ce scapi de la școală. Mereu ! Nu există o zi în care să nu-i văd. Ce faceți atâtea ore prin oraș? Bine,îi înțeleg dacă vin odată pe lună sau săptămână să-și facă cumpărăturile,dar nu cred că faci în fiecare zi cumpărături.. Mereu ocupă locurile degeaba în autobuz,e alegerea lor dacă au stat 10 ore la bârfă cu prietena de la oraș.Cel mai stupid moment e ăla de vine la tine și-ți cere locul tău ,și tu n-ai de ales și il dai,să nu-ți facă scandal prin autobuz. Dar și atunci când refuzi...
        S-a întâmplat acum 3-4 ani când o fată a făcut cumpărături ,iar sacoșa era atât de mare, că ocupa celălalt loc. Vine un bărbat să-i ceară locul,iar fata îi explică că nu se poate muta,că e cu sacoșa. Iar idiotul ăla,jigodia aia de om a început să o lovească,să o înjure,iar șoferul n-avea nici o treabă. Băi , da nu a încetat nici când era autobuzul aproape gol,el tot cu gura pe ea era,dar până la urmă a venit cineva și l-a dat afară pe țăran... Atâta scandal,doar pentru un loc?...

       Mâine e luni.......ajutor...

duminică, 1 octombrie 2017

''Televiziunea'' în România



    În urmă cu câteva zile,la engleză am discutat despre Reality T.V. iar acest lucru m-a provocat,într-un fel,să-mi exprim opinia,având în vedere că televiziunea românească este foarte ''interesanta''.  Și nu doar televiziunea,ci și ce se difuzează pe canalele de desene animate,dar despre asta o să vorbim altădată.
       Cel mai exagerat și inutil canal din televiziunea românească este evident,Kanal D.
   Din punctul meu de vedere,Kanal D nu-și are locul în cablul ce-l plătesc părinții lunar. De ce? Deoarece promovează doar prostia. Vezi fel de fel de emisiuni ce te fac să-ți faci cruci , și după să te duci la spovedit,la ce idioți pot fi majoritatea,spre toți, care-și au emisiunile pe canalul ăla.

        Din câte știu,cea mai nouă emisiune este Bravo , ai stil! , ce difuzează din vara lui '16. Știam de emisiune,din auzite,dar nu știam ce se petrece acolo. Până când,n-am avut de ales și a trebuit să mă uit. N-am avut de ales deoarece în pensiunea unde am fost cazată timp de 2 zile,aveau doar 10 canale,și nici unul nu era interesant,doar acesta. Am zis să mă uit,poate mai învăț și eu ceva despre modă. La început, mi s-a părut dubios din moment ce emisiunea rula pe Kanal D , sincer, așteptându-mă că alea să se  bată sau să se ia la harță de invidioase ce sunt. Și am avut dreptate. M-a șocat faptul că se certau din nimic,făcând mai rău că animalele din junglă. Mi-am zis că emisiunea nu poate fi pe bune,mi se păreau extrem de exagerate ,mai aveau puțin și le pușcau vena de pe frunte,că după să se ia la bătaie. Încă mă întreb,cum poate televiziunea promova asemenea inculturi ? Dacă voiam să văd cum se bat două animale pe câmp,puteam să mă uit pe Discovery , iar acolo vedeam adevărate lupte,și nu le mai deranjam pe aceste domnițe,poate-și rupeau și unghiile.

          Și ne mai mirăm de ce suntem incojurati de cocalari și pițipoance deastea. Nu zic că televiziunea îi influențează total,dar au un procent destul de mare,din moment ce se promovează doar asemenea nulități. N-am văzut o emisiune care să influențeze pozitiv telespectatorii,n-am văzut emisiuni educaționale,n-am văzut emisiuni adevărate despre modă,fără scandaluri,unde chiar învățai ceva,sau multe alte lucruri care să ne facă să ne uităm la televizor,știind că am putut învăța ceva de acolo. Dar ce să faci,dacă abia la școală reușești să înveți ceva,la televizor nici atât.

           Și nu doar Bravo, ai stil! face asemenea contet,ci cam toate emisiunile de acolo,gen Un show păcătos,unde cheliosul ăla adună de pe străzi toate curvele să sugă banana și să se dezbrace , și-l cheamă pe Guță să-și bată în direct fostele neveste. Ce om normal la cap s-ar uita la așa ceva ? Sau ochii din umbră,unde ratatul ăla cu freza în țepi face pe James Bond și se bagă că musca-n lapte,să nu zic altceva,în problemele oamenilor. Deși totul este regizat, ce naiba te învață pe tine toată tămbălaua? Nu înțeleg morala. Era și Pe Banii Părinților , dar e cam același lucru , protagonistul spion fiind același. Să nu mai vorbesc de Cancan sau Știrile Kanal D , că mă iau migrenele. Se mai dau și Nr 1 în România, pe lângă faptul că dau cele mai false știri posibile. Cât de departe pot merge unii,doar de dragul televiziunii...

         

sâmbătă, 30 septembrie 2017

Zile bune, zile rele.


    In sfarsit a venit weekend-ul. Din fericire afara este foarte frumos,pentru un sfarsit de septembrie,iar acest fapt imi face sufletul sa radieze,sa se simta binecuvantat si curat.Nici restul saptamanii n-a fost rea,in ciuda primelor zile care n-au inceput excelent,pe care le-am povestit in posturile anterioare. Dar tot n-am scapat de oamenii care aveau intentia sa-mi strice sfarsitul de saptamana,insa au esuat lamentabil,facandu-i sa se oftice in ultimul mod. 
    Simt ca in ultimul timp lucrurile se ordoneaza in sufletul meu,lucruri care ma fac mai puternica,mai plina de viata,voioasa si ambitioasa,mai ales la scoala,si nu ma mai las calcata in picioare de nimeni. Am reusit sa tin frau anumitor situatii mai mult sau mai putin dificile,iesind mereu in plus,fie la scoala,fie acasa,sau oriunde. 
       Am sa incerc sa fac un mic rezumat,povestindu-va prin ce minuni am putut sa trec,desi au fost putine,dar din punctul meu de vedere,au fost intense,si ar fi trebuit sa trec cu vederea peste ele,daar eu cum sunt mai ganditoare,spun cam tot ce am pe suflet,nu pot trece atat de usor. 
      
      In majoritatea zilelor am avut ceva de ''impartit'' cu un coleg. Mai exact,pokemonul clasei,v-am mai povestit de el. Da,colegutul meu prostut,care se crede buricul pamantului,si pe care ar trebui sa-l tratam cu respect de important ce este. Dar inainte sa va povestesc despre aceasta fiinta supranumita ca si ''Regele Pokemonilor'' ar trebui sa faceti cunostiinta cu dansul,cam sa va faceti o mica idee despre ce este el. Inca din clasa a IX-a,cam din semestrul II,a inceput sa-si etaleze prost... oh scuze,inteligenta printre noi. Tot ce a facut a fost sa ne demonstreze faptul ca e cel mai mare nemernic si idiot om cunoscut pe acest pamant,iar eu am cunoscut multi deastia,dar el le da clasa tuturor,prin intentiile si comportamentul lui. Nu stiu de unde si-a luat figurile de stoarfa,dar face mai urat ca o femeie pe ciclu.Eu initial n-am avut nimic cu el,l-am ignorat mereu deoarece n-ar trebui sa ma cobor la nivelul lui,ca as da de subsol,plus ca-mi e mila de el,ca daca n-ar fi atat de prost,nimeni nu l-ar baga in seama,poate si-ar lua si bataie,din moment ce moaca lui cere asta.Din pacate,multi dintre colegii mei il baga in seama,facandu-l sa se simta important,desi el nu-si da seama ca este luat la misto,dar prin acest fapt isi etaleaza fitele de diva,permitandu-si sa se ia de colegii care nu se prea baga in seama prin clasa. Si nu ca s-a luat de mine sau ceva,dar ma enerveaza la culme faptul ca se crede superior multora,si baga musca-n lapte cam tuturor,cand el este privit ca pe o mamaliga.
         Am avut incidente cu el saptamana asta,facandu-ma sa ma enervez,si nu pentru ca s-a luat de mine fara motiv,ci pentru ca-si permite. Prima ora aveam matematica,iar noi avem regula in scoala sa ne punem telefoanele in cutii. M-am dus frumusel sa-mi pun telefonul in cutie,iar in spatele meu a aparut pokemonul. Acesta s-a impins in mine ca sa-si puna telefonul,iar eu l-am impins inapoi ca sa pot trece,dar nu am avut intentia sa-i scap telefonul. Acesta a sarit imediat sa-mi comenteze ca,cum imi permit eu sa-l imping si sa-i si scap telefonul pe jos,iar eu i-am zis frumos sa taca din gura ca a fost un accident. Normal ca prostul nu-i prost daca nu-i fudul,acesta continuand sa ma ''certe''. Putin iritata i-am raspuns sa nu se mai ambaleze ca face riduri,si e pacat ca un tip ca el sa fie si mai urat decat este. Apucatii de colegi au inceput sa rada si sa ma aclame,dar nu am simtit ca am facut nimic special,dimpotriva,am simtit ca am coborat prea mult cu liftul.
            Un alt lucru este ca intodeauna se baga in seama. De aceea s-a pus si in primele banci,ca nu cred faptul ca vrea sa se apuce de invatat,e prea ocupat sa faca pe desteptul. Inainte de ora de muzica,eu si o colega de a mea ne masuram una pe alta,sa vedem care e mai inalta. Eram cu arabu' iar el doar ne asista. A venit si inteligentul sa-mi spuna ca sunt mai scunda si mai.... a vrut sa zica grasa. Iar eu cu cel mai mare calm posibil,si cu cea mai mare sinceritate i-am zis ca mai bine sa se uite in ograda lui,ca nici el n-arata prea bine. Apoi i-am zis faptul ca mai bine sa am grasime pe mine decat sa fiu un schelet ambulant. Pentru el si o tipa de 50 de kg e grasa,el neavand nici 40.  

    Realizez faptul ca oameni ca el sunt peste tot unde te duci,dar uneori pur si simplu nu ma pot abtine sa nu le zic ceva,mai ales ca moaca lor cere bataie. Sincer in momente ca acelea i-as da cu cea mai mare placere o bataie. Dar sunt o doamna , iar o doamna nici n-ar trebui sa bage in seama un tigan ca el. :) 

marți, 26 septembrie 2017

O zi superbă,până când...


        Astăzi am avut o zi bună,oarecum. Am prins loc în autobuz respectiv în tramvai,în ciuda faptului că erau pline și mirosea a mortăciune,dar am trecut și peste asta.
        La școală orele au trecut repede,acum suntem la mate,acum suntem la engleză. Colegii mei au avut ceva de ''impartit'' cu Dudeștii,probabil au zis că sună amuzant,deși habar n-au unde se situează sătucul ăsta,sau ce o fi,sincer nu știu, măcar de mi-ar păsa. În orice propoziție rostită de ei , se zărea câte-un Dudești. Asta de la ora de sport încoace.
        Pentru prima data în viața mea,am așteptat ora de fizică. Eram sigură de faptul că am făcut tema aia bine,m-am străduit în jur de o oră să descifrez ce scrie acolo,plus rezolvat. Și desigur,era și Dudeștiul la oră.  Partea cea mai interesantă a fost când l-a ascultat pe fudulul clasei. Serios,tipul ăla se crede atât de inteligent,și încrezut..... L-a scos la tablă,el pășind în stilul lui de șmecherie ieftină,ia marker-ul și se uită în manual. Și ce să vezi...egipteană antică. Iar eu în sinea mea ''Sa te văd acum , smecherasule!'' Bun,îi dictează doamna profesoară datele problemei,că ce,el e prea inteligent pentru datele problemei. La fiecare 5 secunde ne demonstra încă odată că avea creierul gol printr-un ''ăăă'' , iar eu nu mă puteam abține și îl imitam,cam să aibă idee cum sună un pămpălău.După acel ''ăăă'' urmează explicațiile lui neînsemnate ''Facem aia și ... ăăă'' Dar ce facem ? facem problema la fizică,nu facem muzică.Doar la muzică faci ''ăăă..'' , cred.  La  un moment dat nici nu știa ce problemă face la tablă,începuse a calcula aiurea acolo,doar să scrie și el ceva.Până și doamna profesoară l-a întrebat ''Aoleu,pe ce drum ai luat-o?'' iar un coleg ''Pe aratură''.
 Și finuțul de coleg a reușit să ia 7... în ciuda faptului că n-a știut mai nimic. Profesoara asta parcă prea dă notele din burtă,sau doar i-a fost milă de el. Eu dacă eram în locul dumneaei , și vedeam că încearcă să-mi ''demonstreze'' teorema lui Avogardo prin ''ăăă..'' îl întrebam dacă a învățat,iar de nu,fără să mă mai gândesc a două oară,îi treceam 3.
                Începusem și eu ziua frumos,dar vorba aia ''Ce e frumos durează puțin'', pentru că profesoara mea de engleză era prea traumatizată și o mânca undeva când mă vedea într-o stare mai bună. Își preda ea lecția ,ora ei trecând mai greu decât cele 5 ore la un loc,pentru că e prea plicticoasă,și se simțea pe ea că n-avea nici un chef de materia ei. În ultimele 10 minute se hotareste să vorbească cu un coleg de al meu,sincer chiar nu mi-a păsat ce vorbeau ăia,iar noi ceilalți vorbeam unii cu ceilalți. Toate bune și frumoase,până când, în ultimele 2 minute ne punem să ne strângem lucrurile,și doar pe mine m-a văzut făcând asta,de parcă nu  eram 25 în clasa aia care făceam același lucru. Se uită cu o privire de moartă la mine și-mi spune următoarea chestiune ''Asta înseamnă lipsă de respect pentru ora mea,puțin de rusine'' Nici măcar nu era atentă la ceilalți când își starngeau ce aveau de strâns,dar pe mine mă vede în a 2-a secundă. Dacă eram puțin mai tupeistă,continuam să-mi pun lucrurile în ghiozdan,doar că să-i fac ciudă.
      O fi liceul ăsta bun,dar poate avea niște profi....tulai Doamne.
 

 La ora 20 mă pun să învăț la biologie. Genial

luni, 25 septembrie 2017

O zi oarecare..deși nu prea.


    Și am reintrat în programul din timpul școlii...iar ore plictisitoare,colegi super enervanți și aglomerație.
 Azi dimineață a fost jale în autobuz. Dacă din prima stație abia prinzi loc,nu vreau să-mi imaginez ce e prin a 2-a stație,unde urcă doar pocăiți dăia spălați pe creier care te fac satanist dacă asculți rock,sau în a 3-a stație unde urcă țiganii care te vor asalta cerându-ți o țigară sau mărunțișul pe care-l ai.
       Din fericire am prins loc,nu s-a pus o babă lângă mine,și nu am fost asaltată de nimeni. După o călătorie cu autobuzul morții , mor a doua oară ducându-mă spre tramvai... măcar acolo nu e aglomerație dimineața,prinzând loc cu ușurință.
       Când am ajuns la școală,intru pe hol,toți tratându-mă ca de obicei,adică cu indiferență,că de ce nu,eu exist doar când dau teme. Și ce să vezi,un coleg strigă ca nebunul pe hol dacă și-a făcut cineva rezumatul la română..Iar toți văzându-mă s-au repezit spre mine să le dau tema..iar eu nici nu știam că avem de făcut un rezumat la română,uitându-mă la ei,voind să-i strâng de gât că nu mi-au spus de temă,iar chestia care m-a făcut să înnebunesc,a fost faptul că după ce le-am zis nu,au început unii dintre ei să mă vorbească de ''bine''. Urăsc genul ăla de persoane care-ți cântă-n strună și te binecuvântează când le dai temă,iar când îi refuzi odată te înjură de toți morții,dorindu-ți o moarte cât mai chinuitoare. Te laudă ,te pupa-n fund,și-ți sunt prieteni,dar doar când le e și lor bine,dacă nu,te aruncă la gunoi,nu mai ești bun de nimic,gen. Eu când le cer ceva,vin cu niște scuze,de-ți vine ție rușine,dapai lor. Oricum,nu le cer niciodată tema,decât foarte rar,când am uitat să o fac sau nu sunt anunțată,dar în rest o am mereu.
         Sau mor când îi văd că le e lene. Lipsesc și eu o săptămână de când sunt elevă aici,iar când le cer lecțiile le este lene. Doamne ferește să-și miște fundul ăla jegos din pat sau de unde e și să facă 5-6 poze la lecțiile din ziua aia,dar când e vorba de copiat teme,prind o viteză nemaipomenită. Atunci nu mai e lene .
          După incidentul de la română,toată ziua am fost dată la o parte,pentru că nu mai aveam teme să le dau. Știu că ar trebui să fac ceva în legătură cu asta,m-am săturat să fiu folosită de niște lingăi puturoși. Să-și facă singuri temele,sau să-și găsească alt prost. Adică eu îmi iau 3-4 ore din viața mea să învăț și să-mi fac temele,iar ăștia în 10 minute copiază tot. Ei au de pierdut,pentru că mai târziu,adică peste 3 ani , o să se plângă că n-au intrat în bac.  
            N-are rost să mă mai plâng de colegi,că dacă m-aș apuca acum,n-aș termina nici săptămâna viitoare. Ce să fac,niciodată nu pot intra și eu într-un colectiv cu copii faini. Ghinion.
 

sâmbătă, 23 septembrie 2017

De ce sunt afectată din cauza gimnaziului ?


        Deși va trebui să retrăiesc momente pe care nu mi-ar face cea mai mare plăcere să-mi aduc aminte ,dar am zis să fac asta deoarece poate nu o să mă mai afecteze atât de tare de fiecare dată când mă gândesc la generală,povestind pe aici...
          Eu în clasele 1-4 am învățat în altă școală.Nici aia nu era cine știe ce,că tot am avut colegi bătuți în cap și o  învățătoare care era mereu cu nervii pe noi. În special pe mine,dar despre asta nu știu dacă am să vorbesc. Am putut zice da cu ușurință când m-a întrebat mama dacă vreau să mă mut. Și nu m-a mutat de acolo pentru că așa am vrut eu , ci pentru că școala era prea departe,eu ajungând să fac naveta schimbând mai multe mijloace de transport,așa că m-au mutat la o școală mai apropiată,de unde trebuia să iau doar autobuzul.
         Începând clasa V-a în altă școală,mi-a fost puțin cam greu ,deși privind acum,a fost cea mai liniștită perioadă din toți anii de generală. Colegii erau alții,iar pe atunci aveam și profesori la fiecare materie..Ca să va dați și voi seama cum mă simțeam,aveam acei gândăcei în stomac ca atunci când intri în a IX-a. Eu speram,tremurândă,faptul că nu am să fiu tratată că pe un obiect de descărcat nervii,și de suportat iar ciupiturile colegilor,dar a fost mai rău decât în clasele 1-4. mult mai rău. Dacă eu credeam că în clasele 1-4 e iadul pe pământ,atunci nu știu ce să zic de generală. Poate fi ceva mai rău decât iadul ?
     
       Clasa V-a 

        Clasa a V-a mi s-a părut cea mai ușoară,având în vedere că colegii nu mă cunoșteau , și nu știau ce fel de persoană sunt. Asta până când..m-am îndrăgostit de un coleg.. Începusem să vorbesc cu el pe facebook,și-mi povestea de fostele lui și de faptul că plăcea o colegă din clasă. Eu îl sfătuiam ce să facă astfel încât să o atragă pe colega respectivă , iar el îmi spunea ce-i place la ea. Și mi-a plăcut mult modul în care se exprima și într-un final am ajuns ca eu să mă îndrăgostesc de el. După o perioadă scurtă de timp a început să mă urască deoarece colega a aflat că el o place,iar colega i-a zis că aflat de la mine,deși ea îmi umblase în contul de facebook. Când mi-a spus că mă urăște și că am să regret ce am făcut,m-am simțit de parcă pică cerul pe mine,deoarece eu îmi creasem o ''pasiune'' pentru el. Aveam 11 ani,nu cred că era pasiune,dar mă rog.
       Excursia asta mi-a dat peste cap anii de generală. Între timp îmi făcusem vreo 2-3 prieteni cu care mă împrietenisem destul de bine  ,și puteam avea ''incredere'' în ei. Asta pe atunci. Nimeni din clasă nu știa că mie îmi plăcea de colegul respectiv, până când am făcut o greșeală....am pus la imaginea telefonului o poză cu el...iar o colegă a văzut asta când i-am împrumutat telefonul să o sune pe mama ei sau așa ceva...bine că era o colegă cu care vorbeam mai mult și care nu m-ar fi turnat în secundă 2.... În excursia aia începusem să mă împrietenesc cu mai multe colege,din moment ce am stat cam toate în aceași cameră. Iar câțiva colegi aveau problemă faptul că eu mă simțeam bine,deoarece eu am fost acuzată că l-am turnat pe colegu',gen. Și din cauza asta am fost călcată în picioare,nu doar de colegii mei,ci și de cei din alte clase..Iar asta mi-a afectat și restul anului școlar....
        Din fericire,n-am prea avut ''incidente'' cu profesorii pe atunci...Dacă stau să mă gândesc,pe atunci erau mult mai normali,sau doar mi se părea din moment ce nu făceam foarte multe ore...

  Clasa VI-a
           

     Tocmai aflasem că avem o nouă profesoară de matematică. Iar profa asta de mate mi-a făcut coșmaruri în fiecare noapte,și simțeam cum mă luau frisoanele la ora ei,sperând că nu se va lua de mine. De foarte puține ori am scăpat..Înainte să dăm primul test,nu aveam nici un fel de problemă cu ea,chiar mi-a plăcut de ea la începutul orelor,pentru că nu ne cunoștea,și încă nu pusese etichetele pe noi.  La primul test inițial luasem 8 dacă nu mă înșel,eu în a V-a aveam note bune la mate,deci o stăpâneam pe atunci. Și întrebarea e,când a început să se ia de mine ? Poate că o să vi se pară o prostie,dar din cauza asta.... Ea înainte de testele inițiale,ne-a spus clar că nu o să ne treacă notele,nici dacă vom lua 10. Iar eu când m-am dus să-i dau testul,și văzând că avea catalogul deschis,i-am zis așa ''Va rog frumos,dacă ați putea să-mi treceți nota în catalog'' Eram atât de etuziasmata de nota primită,că am uitat că nu vrea să le treacă. Și atunci a început coșmarul...din cauza acestui fapt mărunt,a început să țipe la mine,ba chiar să mă împingă ,și să mă umilească,făcându-mă proastă pentru că ea a zis clar că nu trece notele,iar eu vin cu ''Va rog..'' Și am început să plâng în fața clasei , și iar țipă pe mine ''Acum de ce plângi?'' ''E vina mea că ești neatentă?'' ''Treci la loc că-ți dau 3 ca prima notă , că tot mi-ai cerut''  Am fost foarte descurajată..mai  si aveam 12 ani si mă afectase teribil,tin minte ca nici n-am mâncat vreo 2-3 zile. Minunatii mei colegi vazand ca profesoara isi permite sa se ia de mine,au inceput sa se ia si mai rau de mine,pana si in timpul orelor,cu profesoara prezenta...

Clasa VII-a 

       Parca nu era de ajuns ca din cauza profei de mate nu mi-a mai placut matematica si faptul ca mi-am pierdut increderea de sine atunci,ca a trebuit sa vina si profa asta de engleza,care era la fel de groaznica precum aia de mate. Doar ca asta deja din prima ora de engleza a inceput sa se ia de mine. M-am incurcat cand ma prezentam si ce sa zic,daca nu stiu romana,la engleza sunt bata. Pe primul semestru mi-a iesit 8,dar ce sa zic,nu meritam nici 5..cica... Ea e genul de profesoara care se ia de toti,dar ea n-arata prea bine,ca sa nu zic altceva. Si se lua de mine fara nici un motiv,veneam la ora ei si eram atenta,si mereu se uita la mine sa vada ce fac. Daca scriam,imi zicea ca n-are rost sa scriu ca si asa n-am sa stiu. Cand ma uitam la ceas ma intreba daca ma plictisesc si-mi tinea morala ca daca ma pune sa-i zic nu stiu ce , nu o sa stiu,mai pe scurt ma descuraja. Colegele au ajuns sa nu ma mai suporte,imi schimbasem stilul,si le comentam mai mereu,iar de colegi nu mai zic nimic....Si pe langa asta,profesorii incepeau a innebunii , cu totii..mai putin profesoara de chimie.Ora ei era singura ora care-mi placea,si unde invatam cel mai mult. Atunci eram buna,de dat teme,de dat raspunsuri la teste,si de facut singura proiecte. In rest eram buna doar ca sac de box. O marioneta condusa de mii de ate,de catre colegi si profesori. In clasa a VII-a am avut prima bataie cu un coleg...cu colegul pe care il placusem in clasele anterioare. Din a VII-a imi trecuse,dupa ce la inceputul anului scolar si-a facut al doilea cont de facebook doar ca sa-si bata joc de mine si de sentimentele mele. In momentul ala am simtit o ura imensa pentru tipul asta. Incepuse sa ma jigneasca in fata scolii,iar eu l-am impins. Am fugit dar m-a prins de urma,si ne-am batut,el castigand,avand o forta mai mare decat a mea. Dupa am inceput sa fiu agresata si de alti colegi de ai mei.


Clasa VIII-a

    La inceput de an a venit un coleg nou. M-am imprietenit repede cu el , ii aratam mereu salile de curs si radeam intodeauna. Pana si asta mi-a fost luata de colegii mei nesatuli,mai ales ca acest copil a intrat in gratiile profesorilor din primele ore,dar mai ales a colegilor. Imediat a intrat in ''grupuletul h'' printre cei smecherasi,iar pe mine m-a lasat in urma.
       Excursia din acest an m-a schimbat radical.. Imi facusem un prieten,evident virtual ca doar eu nu puteam avea relatii reale,pentru ca nimeni nu s-ar uita la mine. I-am zis de el unei colege cu care ma intelegeam si mergeam cu acelasi autobuz,pana au aflat toti din clasa. Iar din excursie am inceput sa intru in depresie,sa fiu nesigura si sa fiu mai introvertita decat eram deja. Incepusem sa ma tai , iar toti din toate clasele voiau sa-mi vada ranile. Nu pot sa inteleg de ce,erau doar niste simple zgarieturi. Nu aveam atata curaj sa-mi fac rani adanci,pentru ca m-ar durea enorm. Diriginta ma chema mereu in cancelarie sa vorbim despre acele taieturi,eu luandu-mi apararea spunand ca zvonurile erau false. Si aici e momentul in care mi se cer mainile. Ii aratam mana in care nu eram taiata,iar pe celealta mi-o dadeam cu fond de ten ca sa nu se vada. Durea al naibii de tare ,fondul ala intrandu-mi in rani.
     Anul acesta incepura sa ma ia la misto si profesoarele de biologie si istorie,pentru ca nu mai invatam,''incurajandu-ma'' in fata clasei ca n-am sa ajung nicaieri.. Profesoarele de matematica si engleza ma umileau mai mult ca niciodata...
   Ma bateam cu colegii ori de cate ori aveam ocazia,nici nu stiu de ce mai continuam, din moment ce eram mereu pierzatoare..
   Incepusem , cam din martie , sa numar zilele pe degete,deja nu mai suportam atata chin , imi doream sa se termine odata......
      Iar de banchet....am stat toata noaptea in baie ca sa nu fiu observata de nimeni,deoarece auzisem multe soapte....nu,nu eram nebuna,ci doar colegii...

      Nu cred ca fost chiar cine stie ce,dar sufletul si sanatatea mea mintala au fost distruse..dupa 4 si inca + 4 ani...


Insa,a aparut cineva in viata mea..si ii sunt recunoscatoare pentru tot binele pe care mi l-a facut,si inca il face...Daca vezi asta,vreau sa iti reamintesc ca te iubesc neincetat.


 


vineri, 22 septembrie 2017

Sfârșit de săptămână, yuhu

 
  Și a trecut a doua săptămână de școală....doar că fără mine. Eu am fost mai șmecheră,adică contagioasă,și mi-am luat o mini-vacanță din cauza conjuctivitei. Eu mi-am permis....
       Și parcă toată această mândrie dispare în momentul în care mă gândesc la testele inițiale,că la ce profesori am,mă aștept să dau și eu vreo 2-3 teste. Dar hei,nu se trec în catalog. Am mai menționat într-o postare că mi se par degeaba testele astea,mai ales că le dai la fiecare materie. Okay,înțeleg acolo pe materiile de profil..dar din moment ce eu sunt pe mate-info,de ce să dau testul inițial la istorie ? Ca să verificăm cu ce ați rămas după 3 luni de vacanță. Profesorii se așteaptă că noi să mai reținem ceva după 3 luni ? Eu după ce tocesc o lecție la istorie,după o săptămână maxim o uit,dapai după 3 luni.. ..ce cred ăia că facem noi în vacanță? Stăm să recitim lecțiile? Nici tocilarii nu fac asta....cred. Adică dacă ești o scârbă deaia care trăiește doar pentru școală,poate da... dar nu și în cazul ălora cu un strop de viață socială.
       Săptămâna asta am ținut legătura cu o colegă,aceași colegă care-mi trimitea și lecțiile,ei bine,astăzi mi-a spus că au dat 4 teste. 4!! Din alea 6 ore,4 ore au dat doar lucrări. Deși azi cred că aveam 7 ore, nu știu sigur... Dar tot e mult. Mai ales la ce pretenții au profesorii la noi în școală
          Știu că fac din țânțar armăsar  pe acest subiect,practic nul,mai ales că lucrările nu se trec,dar dacă unii profesori nu ne-ar amenința într-una că dacă nu învățăm ne trece notele,aș tăcea din gură..
        Dar hai sa nu mai vorbim de teste...saptamana a trecut,maine relax,nu e scoala,si nici nu va mai trebui sa cer lectiile la colegi in fiecare zi. A devenit salos chiar si pentru mine.. nu e usor sa scrii 7 lectii , si nici sa nu intelegi nimic...eh,ca ar fi mare diferenta,dar stiti la ce ma refer.
         Aflasem că avem un coleg nou....și chiar nu-l înțeleg. De ce? De ce te-ai muta pe mate-info ? Okay,nu a avut de pierdut atât de mult,dar tot va trebui să recupereze...
     

   În momentul ăsta aș vrea să-mi fac o ciocolată caldă,și să mă uit pe geam la stele,și la cum se răcește vremea.
 
 
 
 
 
     Vă las melodia asta,așa de weekend


Vise și iar vise..



 Ca orice om , visez.. Dar ce visez ?


  ~   Nu știu,poate sunt un fel de Clopoțica,de unde își ia praful magic dintr-o floare de măr.
  ~   Poate sunt o pasăre ce zboară în înalt ,înotând printre nori,mângâiată cu tandrețe de bătrânele raze de soare..
  ~    Poate mă imaginez într-o pădure uitată de lume,într-o pădure plină de copaci.....de măr... în zare plouând cu petale de flori..flori de măr...vântul scuturându-le în toate părțile posibile...
~       Poate sunt în căutarea unui tărâm subacvatic,portalul fiind  celălalt capăt al păturii mele..
 ~     Poate mă aflu la marginea malului,dorindu-mi să înot printre ale valuri mări...să mă contopesc cu marea,să fiu spuma ce se așterne după valul cel tulburat...
  ~      Sau poate mă imaginez o mică făptură a vieții..o buburuză,care zboară tremurândă spre o ramură de măr..
   ~   Sau sunt un oarecare om care transmite sentimente prin ceea ce-i face plăcere...să împrăștii note muzicale până inund urechile oamenilor cu sentimente de bine,intrându-le în inimă,făcându-i să fredoneze,plini de speranță, sau un om care reușește să între în mintea oamenilor prin ceea ce scriu,sau să le arăt viziunea mea,cu ajutorul unei foi și un creion..
  ~    Poate sunt briza ce cutreieră în fiecare dimineață,care trezește copacii,făpturi care mai de care,firele de iarbă,recolte,flori,într-un final în adâncul sufletului  omului care visează,care își dorește să mă simtă,făcându-l să se trezească..
 
   
   
   

joi, 21 septembrie 2017

Un sentiment de bine :D


     Ți s-a întâmplat vreodată,omulețule,să cauți o melodie care să-ți intre în minte,suflet,să-ți curgă prin vene,și să o fredonezi , chiar de ești afon ? Nu știu dacă ție,dar mie da,și partea cea mai bună că nu doar odată...
        E un sentiment atât de plăcut,încât îl recomand tuturor , în orice moment,chiar de tocmai ce ai aflat că ai devenit milionar,până la faptul că ți-a murit pisica.
         Eu în acel moment simt că trebuie să strig în plină stradă că-mi place melodia respectivă,chiar și să o cânt,deși sunt afonă,ca după să mă ia poliția pe sus cu o amendă că am deranjat liniștea publică. Și totuși tot nu mi s-ar strica starea de bine.Decât al tatălui meu , când o să vadă amendă,dar o să mă înțeleagă......sper....

    Uită-ți melodiile care au reușit să-mi între ''sub piele''

Am sa rad si am sa cant cu tine , tot mereu.....am sa-ti fiu ecou....

Melodia asta am sa o fredonez cand lupt in razboaie

.
.
.
.
   Mai erau,dar în seara asta melodiile astea le am pe repeat... :P




Vezi că ai puțină engleză pe la colțul gurii....


        De ceva săptămâni aud fraza asta,oriunde,la școală,pe stradă,în autobuz,la mall,etc..
           Prima data am auzit-o la o youtuberiță stabilită în America,vlog-ul fiind în română,deși era ușor enervată,sincer, puțin zis ușor din moment ce mi-am pierdut 15% din auz,comentând această mirifică și extrem de viralizată frază. Și sincer nici eu nu o înțeleg. E ca aia cu ''pe care'' indiferent că ai zis-o corect sau nu,tot vei fi asaltat de puradeii de colegi,sau de internauți.
        Nu știam de la cine a pornit toată viralizarea asta,eu inițial crezând că cineva i-ar fi comentat respectivei youtuberite în privat sau chiar pe facebook și i-ar fi zis că s-a murdărit de engleză,dar după o săptămână maxim văd că toată lumea era extrem de amuzată pe tema asta,și nu înțelegeam de ce. Acum să nu ziceți că sunt o supărăcioasă și că nu gust ''umorul'' din toată gluma asta,dar în unele situații poate fi luată ca pe o jignire ,și de la cine a pornit toată asta,sigur a fost considerat un ''rekt'' pentru o anumită persoană,iar prin faptul ăsta s-a și născut ''glumiță''
         Nu vreau să fac atâta tam tam legat pe subiectul ăsta,pentru că aș tăia frunze la câini,și nu cred că a făcut nimănui rău glumița asta,care poate fi luată și ca pe un amuzament.
  
       Și mă gândeam,cam în ce situații s-ar putea să fie folosită fraza asta tare nedraguță,dar totuși amuzantă.

    1.     Te uiți pe facebook și vezi o postare,al unuia care vorbește foarte bine engleză,gen ''omu car makes the car not omu'' . Ce faci în cazul ăsta ? Îl atenționezi că nu a scris corect...sau?... Băi,vezi că m-ai stropit pe la ochi cu engleza ta. 
 
   2.    Te plimbi într-o seară de sâmbătă în parc..și-l vezi pe unul de înjură de toți morții...în engleză,rusă,franceză și poate spaniolă. Ce faci ? Bă golane,m-ai scuipat cu engleză.. 
 
 3.  Ești genul ăla de copil care trebuie să comenteze mereu,nu contează că ești la oră cu cel mai nașpa profesor sau ora de sport. Îl vezi pe colegul de-ți place să te iei,ce faci ? Bă prostule,șterge-te la gură că te-ai murdărit de engleză. 
 
  4. Ești cu prietenii la un suc , la o cafeluță,o țigară, și vezi o vezi pe una,iar în lipsă de dume de agățat strigi Ce faci frumoasa,vezi că ai puțină engleză pe la colțul gurii,vrei să ți-o iau eu ? 
 
 5.  N-ai simțul umorului ? Orice încercare de a ta îi face pe ceilalți să se simtă prost pentru tine ? Nici o problemă,deoarece acum toți sunt murdari de engleză pe la gură. Du-te și spune-le. Grăbește-te,înainte să se răcească gluma.  
  

miercuri, 20 septembrie 2017

Niciodată să nu renunți


         După cum probabil știți,eu sunt pe profil real,mai exact,mate-info. Inițial,am vrut să merg pe un profil uman,ca științe sociale sau chiar filologie,din moment ce talentele mele se îndreaptă spre acele profile,și pentru că eram varză la matematică. Chiar varză murată. În clasele de generală eram paralelă cu matematica,și nu pentru că nu știam sau că-mi era greu să rețin,pentru că nu voiam să învăț,din cauza fostei profesoare de matematica (,) care nu-mi dadea mai mult de 5 in lucrari, în ciuda faptului că eu învățam.

        Din clasa a 6-a știam clar faptul că vreau să mă îndrept pe un profil uman,deoarece mă pasiona scrisul,chiar de nu aveam acest lucru foarte dezvoltat, dar aveam o sete imensă de scris,și din nefericire am fost descurajată de fosta mea doamnă dirigintă,care era profesoara noastră de română. Doar pentru faptul că nu învățam la gramatică,știți că sunt lecțiile alea cu substantive și adjective,mai pe scurt,trebuia să analizezi o propoziție sau un cuvânt,cu ajutorul predicatelor și al subiectelor,pur și simplu le detestam,și din cauza că nu le învățam,nu mi se dădea nici o șansă, nici măcar la literatură,luând note mici și acolo. Și nu pentru că scriam eu greșit sau ceva,ci pentru că nu eram bună la gramatica ce o făceam în școală. Că de exprimat mă exprimam bine,virgulele și cratimele erau la locul lor,foloseam figuri de stil.. Părinții mei se minunau de compunerile mele,însă diriginta la cât de ofticata era , îmi punea mereu note mici. Își zicea că asta dacă nu știe gramatică,nici literatură nu știe.Dar nu era exact cum credea ea. Din cauza acestui fapt m-am oprit din a scrie,mă uitam peste compunerile mele,de nota 4, analizam , întrebările în capul meu curgând șiroaie ''Unde am greșit?'' ''Ce nu i-a plăcut ?'' ''Oare nu m-am exprimat bine?'' iar eu încercam din răsputeri să mă corectez,analizam fiecare greșeală și mă corectam,însă nici o schimbare. Tot note de 4 și de 5 luam..din cauza acestui fapt m-am și oprit din a scrie.
         Până în clasa a IX-a eram catalogată drept proastă,deorece nu aveam note bune. Existau copii în clasa aia care înțelegeau mai greu,pentru că nu orice copil e bun la orice, dar în loc să ne catalogheze ca niște idioți care nu învață,nu știu,măcar să ne ajute să avem habar de ceva,nici de media 10,dar măcar de o notă de trecere,poate chiar mai mult.. cine știe ce talente poate ascunde copilul ăla...iar din cauza faptului că un profesor își descurajează elevul în asemenea hal,atunci nici copilul nu mai stârnește interes la ora respectivă și nu se mai chinuie,el știind că nu i se da nici măcar o șansă...
           Însă de când sunt la liceu , lucrurile s-au schimbat. Profesorii aceștia nu știau ce nivel am,iar eu mă consideram mai bună la învățătură decât 6,70 ca medie generală. Am început să învăț,ca să le arăt cât de multe știu. Am ajuns să merg la olimpiade,chiar de nu am mers eu mai departe la unele,dar mă simțeam apreciată,toți mă încurajau,îmi explicau mereu ,chiar de nu înțelegeam nici a 10-a oară.. Profesoara de matematică din liceu m-a învățat să nu văd materia imposibilă ,am început să am note bune și la matematică,în final având media generală peste 8,50..
 
    Nimic nu e imposibil,iar când îți propui ceva,ai grijă lângă ce oameni ai ales să stai,pentru că s-ar putea să ai și piedici,iar când ai cea mai mare nevoie de ei , nu vor fi acolo.

Generații peste generații


        De o lungă perioadă de timp citesc bloguri. Nu știu,cred că de la vârsta de 11 ani. Asta cam prin 2012-2013..Da știu,perioada blogurilor începea să expire pe atunci,dar să știți că multe bloguri erau destul de active . Și deși scriitorii erau și încă sunt cu vreo 6-7 ani mai mari ca mine,iar pe atunci cei mai mulți dintre ei erau adolescenți,îmi plăcea să le citesc postările. Ba chiar le citeam de 10 ori,în diferite moduri.. Iar în alte zile când nu aveam ce face,le citeam toate postările..indiferent  ce subiect abordau. Faptul ăsta m-a insipirat , m-a împins la a citi mai mult,și visam că într-o zi , eu adolescenta îmi voi face un blog,și am să vorbesc despre problemele cu care ne confruntăm adolescenții,zi de zi... și am să-mi dezvolt talentele artistice... și continuam să visez..pe contul meu vechi eram abonată la o grămadă de blogareti și blogarite..pe atunci blog-ul e că vlog-ul de acum. Înainte oamenii intrau în fiecare zi pe Blogspot,unde își luau doza de informații pe ziua respectivă,însă acum Youtube-ul i-a luat locul. Și Youtube-ul are farmecul lui, dar în perspectiva mea,nu e la fel că Blogspot-ul.
 
       Înainte,Blogspot-ul era considerat ca pe o plăcere,nu erau atâtea reclame enervante care te asaltau odată la 5 secunde,de-ți lua 7 ore să te lupți cu ele. Pur și simplu intrai pe blog și citeai. Țin minte că pe atunci era moda cu ''emokizi'' și majoritatea blogeritelor erau emo,sau aveau mai des posturi cu respectivul subiect. Și acum când mai vizitez blogurile ,văd cum blogul a rămas blocat în 2012..
      De la an la an,de la generație la altă generație,se schimbă gândurile,percepția,stilul vestimentar,tentintele,muzică până și anumite activități. Iar când vizitezi un blog al generației trecute,poți face diferența între generația ta și cea anterioară. Cine știe ce va apărea peste 5 ani,ce mijloace de comunicare vor exista,care vor lua locul Facebook-ului și Whatsapp-ului,exact cum acestea au luat locul Hi5-ului și Yahoo Messenger. Să fim serioși,facebook-ul nu va rămâne mereu popular..Moda fiecărui lucru vine și pleacă,acum depinde și perioada de timp.. N-am apucat eu perioada Hi5-ului,dar a Yahoo Messenger-ului sigur am apucat-o. Mai țin minte când ceream id-ul tuturor vecinilor mei și vorbeam cu ei,era fain că puteai să schimbi culoarea și stilul scrisului,iar emoticoanele alea erau geniale. Adoram acel buzz! cu care-mi înnebuneam prietenii când nu raspuneau.
 
     Devin melancolică gândindu-mă la toate astea,eu sunt genul de persoană care se modernizează mai greu,și care trăiește în trecut.. Eu am început cu facebook-ul și cu yahoo messenger,iar pe atunci erau în vogă aplicațiile astea. Iar când vezi că încet încet aplicația pe care o adorai începe să nu mai fie folosită cam de nimeni,te întristezi,mai ales că ai început cu ea.

Bine ai venit, rău ai nimerit!

         Pentru că diploma de licență în filologie nu îmi ajungea, am decis să mă înscriu la master. Și pentru că la litere nu simțeam că ma...