Experiența mea la IQOS

 

        Pentru că în ultimele mele postări am vorbit despre joburi, nu voi schimba prea curând subiectul. Nu acum. Aș vrea să povestesc mai pe larg lucruri legate de fostul meu job la IQOS. 

        Sper totuși ca în următoarele postări să aduc în discuție subiecte ceva mai vesele, mai creative, pentru că îmi e foarte dor să scriu lucruri de genul. 

        În momentul în care termini facultatea și nu prea ai experiență pe câmpul muncii sau chiar deloc, nu o să știi ce te așteaptă. Știi doar că vei ajunge să îți faci primii tăi bani pe bune, primul salariu, probabil îi vei cheltui în primele 2 zile... sau deja știi ce vrei să faci cu ei. Fiecare cu piticii lui.

       Ei bine, în momentul în care ajungi în fața faptului împlinit... lucrurile se complică. Vei începe să înveți multe lucruri despre tine, despre oamenii din jurul tău. Nu e ca în facultate sau la liceu. Aici vei vedea cum sunt oamenii de fapt. Până acum ai avut în jur oamenii de seama ta și profesorii care ori ți-au făcut viața mai grea, ori profesorii care și-au văzut de treaba lor. 

        Primul meu job după terminarea facultății a fost la IQOS, but not really. Nu am fost angajată direct la IQOS, ci era o firma intermediară care îi vindea produsele. Deja miroase shady, știu. 

        Salariul era ceva mai mic aici decât dacă lucrai direct la IQOS, dar ajungeam să câștig ceva mai mult din bonusul de vânzări. Nu vă imaginați că foarte mult, dar cu 600-700 de lei mai mult făceam. Contau și acei bănuți pentru mine, având în vedere că aveam salariul minim pe economie. 

        Ați spune că era bine pentru început. Da. Dar din păcate oamenii de acolo nu erau ce trebuie. Nu mă refer la colegii de breaslă, ci la conducere. Tind să cred că această firmă ar spăla bani acolo, ei având alte afaceri ceva mai dubioase. 

        Nu voi intra în foarte multe detalii, pentru că sunt doar zvonuri, însă în orice găsești un sâmbure de adevăr. Pe mine mă interesează doar punctele în care am fost și eu vizată. 

       Sunt câteva motive importante care m-au condus spre decizia de a încheia orice colaborare cu acei oameni, deși mie inițial chiar mi-a plăcut acest job. O parte din mine încă regretă faptul că au trebuit să se întâmple lucrurile astea, dar nu au ținut de mine, iar eu nu pot asista la niște lucruri cu care eu nu rezonez, și mai ales când drepturile nu îmi sunt respectate.

     Vânzările:

        La o lună după ce m-am angajat, m-au pus și pe mine să fac 7 vânzări de dispozitive pe zi. Pentru ei nu contau vânzările de pachete de țigări sau vape-uri. Inițial voiau să mă pună să abordez lumea ce trece prin Kaufland (efectiv acolo era localizată insula), doar că problema era că nu prea aveai pe cine să abordezi. Cu toții știm că oamenii merg la Kaufland doar ca să-și facă cumpărăturile săptămânale, mulți veneau și cu copii (clar nu ai voie să abordezi o persoană care e minoră sau se află cu o persoană minoră) și erau foarte mulți vârstnici. 

           Însă ei au mers pe altă cale. Ei erau conștienți de faptul că nu aveau să își atingă target-ul minim pe fiecare dintre insulele ce le dețineau, așa că ne-au făcut cobaii lor. Ne cereau să facem vânzări false ca ei să își poată face target-ul pe insule.

        Cum funcționa treaba asta?

     Ei bine, la fiecare 7 vânzări de dispozitive, firma intermediara, inclusiv insula, primea un bonus de 300 de lei din partea companiei IQOS. Ne puneau „să vindem” cel mai ieftin dispozitiv, care era 50 de lei, așadar ei ieșeau pe minus cu doar 50 de lei per 7 vânzări, iar în acest fel își țineau insulele deschise. Target-ul pe insulă erau de 70 de dispozitive vândute pe lună. Noi nu știam în acel punct că șefii mari primeau bonus per fiecare vânzare făcută, deci ei nu ieșeau pe minus de fapt. Își permiteau să pună 50 de lei de la ei.

    Tot ce trebuia noi să facem era să ne convingem cunoștințele și chiar să abordăm oamenii din magazine cu faptul că pot primi un dispozitiv de 50 de lei, pe gratis. Nu e greu să convingi un om să cumpere de la tine când poate să primească ceva gratis. Nu mi s-a părut corect încă de la început, însă ei știau de ce au angajat doar tineri la început de drum, care în mod normal primeau doar 2500 de lei pe lună + bonuri de 500 de lei. Ne convenea și nouă să primim și bonusul de vânzări. La 23 de dispozitive vândute primeai 500 de lei, iar la fiecare vânzare după target-ul realizat, primeai ori 10 lei, ori 20 de lei, în funcție de ce dispozitiv vindeai.  De fapt, cel mai mult conta să fie first kit (20 de lei) iar dacă persoana mai avea dispozitive pe cont, era loyalty, deci pentru asta primeai doar 10 lei.

          Din păcate, acesta nu e cel mai rău aspect, dar deja vă puteți forma o idee despre ideile și preconcepțiile acestor oameni.

     Salariul:

   Aveau obiceiul să nu-ți vireze salariul la timp, mereu ciupind câte 30-40 de lei din bonusul de vânzări. În cazul meu, i-am pus la punct din acest punct de vedere, mie virându-mi banii bine. Nu vă gândiți că îi primeam la timp sau compleți, dar mereu mă certam cu ei până ajungeau să îmi trimită restul de bani pe REVOLUT. Da, pe revolut. La vremea aceea revolut-ul nu era în atenția ANAF, deci banii aceia nu mi se cotizau niciunde, sunt 100% sigură de treaba asta. 

       Cel mai frumos dar de ziua mea din partea lor a fost că a trebuit să mă cert cu ei să îmi trimită 600 de lei din bonusul de vânzări.Cu greu i-am primit, din păcate. A trebuit să îi ameninț cu ANAF-ul și ITM-ul.

    Fluturașii de salar... ce subiect interesant. Lună de lună mi-am cerut fluturașul de salar, niciodată nu l-am primit. Uneori șeful meu îmi băga scuze că ba e la ședință, ba nu are semnal unde se află, dar mereu era disponibil să ne amintească faptul că noi trebuie să abordăm și să facem vânzări.

       Am început o revoltă la care s-au alăturat toți angajații, am început să spamăm pe grupul cu șefii legat de acei fluturași, am inițiat apel cu șeful cel mare și cu toți colegii mei, unde am adus în vedere toate aceste probleme. Am fost catalogată „lider de sindicat”, „avocatul poporului”, doar pentru că eu am avut curajul să expun toate problemele și să-mi cer drepturile. 

     Și ca să vedeți tupeu, tot legat de salariu, când a trebuit să reamintesc că nu am primit cei 600 de lei, am menționat faptul că nu îmi doresc să am lipsă nici măcar un leu, aducându-i în vedere o întâmplare a unui alt coleg, când acesta și-a cerut și restul de 40 de lei, șeful răspunzându-i: „Dar tu stai în 40 de lei?”  Mi-a răspuns că e mare dezinformare. Eu având dovezile în față. 

    Când am pus toate problemele în cârcă, mă acuza că fac mișto de el. Dacă mișto-ul înseamnă să îmi cer banii și drepturile, da, sunt vinovată.

     La scurt timp, s-a ivit jobul la DIGI. Nu e un job ideal, dar aici îmi primesc banii. Deși ar trebui să primesc mai mulți la cât muncesc și sunt obligată să suport toate frustrările oamenilor ce îmi vin la plată. Dar asta e o altă poveste.