Simt nevoia să scriu și un articol de genul ăsta.
Scrisul e o parte din mine, e un mod de a mă exprima, e o artă.
Poate pentru alții nu e mare lucru... dar din fericire scrisul nu e pentru toată lumea.
Știu că nu sunt cea mai bună, dar când scriu, mă simt cea mai fericită. E refugiul meu, și mereu a fost.
Scriu când ascult muzică, scriu când sunt tristă, scriu când sunt fericită, scriu în timp ce plâng, sau când râd.
Când scriu, mă simt acasă. De 4 ani de zile, când am realizat că eu îmi doresc să fac asta, scriu, și iar scriu... nu scriu mereu pe blog, am o groază de foi scrise, notepad-uri neterminate, memoria calculatorului e plină doar de așa ceva. Dulapurile mele sunt pline de schițe și gânduri. Îmi doresc să fac asta toată viața mea.
Nu aș putea să trăiesc fără să scriu. Meseria mea se va baza pe asta, o să-mi câștig rostul în viață scriind... deși simt că deja mi l-am câștigat. Aș putea trăi fără vreun ban, aș putea trăi fără nimic, dar nu fără a scrie.
Am descoperit latura asta din mine de la o vârstă fragedă. Nu aveam o exprimare coerentă, nu scriam foarte bine gramatical, iar oamenii din jurul meu au avut grijă să-mi omoare visul. Au reușit doar să mă facă să cred că a murit. Dar adevărul este că niciodată nu au reușit, și nimeni pe lumea asta nu va reuși să omoare legătura mea cu scrisul. Scrisul, după cum am spus, e o parte din mine. Sunt făcută pentru asta. Și o știu prea bine, mult prea bine ca cineva să schimbe asta.
Sunt o sentimentalistă acum, dar asta simt când vine vorba de scris. Asta aș răspunde dacă cineva m-ar întreba cum mă face scrisul să mă simt. Orice fac, scriu. Dacă vreau să-mi ordonez ideile, scriu. Dacă vreau să țin dietă, scriu. Dacă mă îndrăgostesc, scriu. Dacă sufăr, scriu.
Unde am descoperit această iubire pentru scris? Din cărți. De mică mi-a plăcut să citesc, deși nu știam asta. Nu-mi plăcea să citesc, până nu am încercat... dar și când am încercat, m-am regăsit.
Din păcate nu-mi mai petrec atât de mult timp citind, dar voi încerca. Îmi e dor să mă rup de realitate și să uit lumea asta rea în care trăim. Am ajuns la concluzia că prea mulți proști au acces la internet. Dar când citești, e imposibil să fii un prost. Când citești, automat devii o persoană cultivată, inteligentă, o persoană care are cuvintele la ea întodeauna, și care e liniștită. Asta e persoana care-mi doresc să fiu.
Pe tine ce te împlinește sufletește? Ce lucru din viața asta te face cel mai fericit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bagă o tastă ;P