Căutarea. part II

 

     În timp ce Corina vorbea cu cei de la dispecerat, eu sunt în bucătărie încercând să-l caut pe Damian pe internet. Nu știu exact de ce fac lucrul ăsta, dar simt că trebuie, simt că o să găsesc ceva important. După un timp îndelungat, șocul mă cuprinde când dau peste o postare pe internet în care o fată își scrie povestea legat de acest Damian. După, în comentarii dau de mai multe fete care au trecut prin lucruri similare cu același tip, și tot acolo găsesc și link-uri la articole din paginile de știri, chiar și cancan, despre el. Cine e tipul ăsta de fapt?.. 

   Corina vine spre mine, ceva mai ușurată de când a înștiințat poliția în legătură cu întâmplările sale,dar șocul o cuprinsese și pe ea. Aflase și ea ceva ce nu știa despre acest Damian, cum aflasem și eu.

    - Ce ți-au spus cei de la poliție? Pari îngândurată.  

    - Când le-am spus numele lui, au tresărit până și ei. Damian e căutat de poliție de câteva săptămâni pentru că a agresat multe fete, aproape cât pe ce să o omoare pe una dintre ele...a ajuns o persoană foarte violentă, o persoană care adoră să facă rău persoanelor celor din jur. Și totul din cauza mea... 

   - Nici să nu te aud că dai vina pe tine. Nu e vina ta că el... sunt întreruptă de disperarea acesteia.

    - Este doar vina mea!  Dacă reușeam să-l opresc din ceea ce făcea în liceu, lucrurile ar fi stat altfel. Dacă eram și mai prezentă în viața lui după ce s-a împrietenit cu acei oameni toxici, altcumva s-ar fi petrecut lucrurile, atâtea persoane nu mai erau agresate pe stradă și nu mai erau în pericolul de a muri. Nu știi ce e în sufletul meu.  Și aceasta începu să plângă. 

    -Când vei înțelege, în numele lui Dumnezeu, că tu nu ai nicio vină? El și-a asumat prietenia cu ei, el și-a asumat toate faptele pe care le-a făcut și viciile de care s-a apucat, el a vrut să se schimbe, că dacă nu voia, rămânea băiatul ăla cuminte despre care mi-ai spus. A fost alegerea lui, el a vrut să o ia pe calea asta, așa greșită cum e ea. Tu ai făcut tot ce ți-a stat cu putință să-l faci să se schimbe și să mai și ții relația, dar nu a fost să fie... iar el va înfunda pușcăria cel mai probabil. Am aflat mult mai multe despre el, dar pregătește-te psihic,pentru că sunt niște lucruri destul de urâte.   

    Un telefon sună. Era cel al Corinei, o sună mama ei.

    -Răspunde-i și spune-i tot. Trebuie să știe...

    Eu mă pierdusem total. Nici nu-ți imaginezi peste ce situații neprevăzute poți da. Când viața ta monotonă, cea cu care ești obișnuită zi de zi, se transformă în ceva dramatic și șocant, te ia groaza, nu știi să gestionezi situația și nu știi ce să faci sau cum să ajuți. Ceea ce i se întâmplă Corinei este ceva destul de grav și nu știu cum să fac să o ajut cât mai bine. Dar îmi este și mie frică... dacă-mi găsește apartamentul, dacă-mi sparge și mie ușa și ne face rău? Nu poți știi ce este în mintea unui nebun, unui obsedat, drogat, și ce alte cuvinte îl pot descrie pe acest om.

      -Mulțumesc foarte mult că mă ajuți, nici n-ai idee cât de bine mă simt în preajma ta. Voi pleca mâine la ai mei. Cred că ai face bine să o faci și tu, omul ăsta e în stare de orice. Spune Corina hotărâtă.

     -De ce să plec și eu? Pe mine nu mă caută, n-are ce să-mi facă...

    -Te rog! Nu protesta. Damian ar face absolut oricărei persoane rău, doar ca să obțină ceea ce vrea. Nu cred că a ajuns el până la blocul ăsta, dar dacă te știe și pe tine? Dacă ne-a urmărit cât timp ne-am mai întâlnit noi două? Dacă acum e în fața blocului?

   -Ești prea paranoică. Oprește-te. Dacă ne-ar fi văzut pe stradă, ne-ar fi atacat cel mai probabil. Pe mine n-are de unde să mă știe, și nici unde locuiesc. Dar voi pleca la ai mei, ca să fii tu liniștită. Îmi voi anunța și familia.

    -Eu cred că mă pun să mă odihnesc, mi s-au întâmplat prea multe astăzi...

    -Du-te fă-ți un duș, ai niște haine confortabile la mine în dulap. Aici ești ca la tine acasă.

   Nu am apucat să-i citesc Corinei ce am găsit pe internet, dar mai bine așa, momentan. A trecut prin prea multe astăzi, și probabil va mai trece prin destule, deși eu sper să fie bine. Va pleca la ai ei, unde va fi în siguranță alături de familia ei, iar asta e cel mai bine. Voi pleca și eu, mai ales că vin sărbătorile...