Pentru că nu știu să încep postarea asta, o să las un gif pe tema subiectului.
Un timp am încercat să-i conving că eu chiar nu vreau să dau de carnet, că lasă mă voi descurca și cu mijloacele astea de transport, așa insuportabile cum sunt. Evident că nu i-am convins. Le-am zis că dacă voi muri pe șosea va fi vina lor, pentru că ei m-au împins spre a avea carnet. E lasă că nu mori tu, o să vezi când o să conduci. Da, ziua aia a venit.
Acum 2- 3 săptămâni, tatăl meu m-a înscris la școala de șoferi. Am zis să îmbrățișez și eu ideea asta, măcar până încep și eu orele de condus. Trebuia să încep săptămâna trecută dar erau examenele auto, adică cei care susțineau orașul.
Am început ieri. Marți. Ora 16. Eram pe șosea, nestăpânind nici măcar volanul. Mâinile îmi tremurau și începusem să mă enervez. Instructorul mereu comenta „Apasă pe ambreaj, lasă dracului accelerația aia” Îl înțeleg, trebuie să ai ceva curaj să stai în mașină cu o persoană care conduce pentru prima dată în viața ei. Aveam gânduri foarte schimbătoare „Woa, îmi place” după care în două minute devenea „Să-mi bag pula dacă mai conduc eu vreodată” Am un limbaj colorat, I'm so sorry. De fapt, de ce să-mi cer scuze, așa sunt eu. Lăsați-mă că fetele trebuie să fie niște finuțe, să nu înjure. fuck that! Eram dracului la volan, ce era să fac.
Și să nu mai zic ce obstacole am avut. Am condus prin diferite sate care nu erau așa de circulate, iar oamenii de acolo nu știu diferența dintre trotuar și stradă. Toți moșii și toate babele stăteau în mijlocul drumului, dă-o dracului de treabă. Aproape își puneau și băncile în mijlocul drumului. Pe animale le mai înțelegi, că nu știu. Mă da pe alea dacă le claxonai, fugeau una două. Da ăștia nici pe dracu, ba chiar se puneau mai în mijloc. În capul meu „Nu mă provocați, că nu-mi mai simt piciorul drept, care e pe accelerație, și ar fi păcat să nu simt cum apăs mai tare,nu?” Efectiv îmi venea să dau în ei cu mașina. Pentru animale pot sta pe loc și 5 ore, da peste oameni aș da. Oamenii, față de animale, au un pic de discernământ și responsabilitate sau măcar dracu să-l mimeze, dar ăștia sunt mai rău ca animalele. Mergeți în pula mea pe trotuar, că de aia îl aveți. Puteți sta și la mama dracului, aveți trotuar, mergeți pe el. Sau măcar dați-vă când vedeți o mașină, nu vă înșirați pe tot drumul când vedeți că vine mașina.
Efectiv simțeam cum ard pe interior de nervi. Sunt o persoană foarte agresivă, încăpățânată și nu am deloc răbdare. Nu-mi place absolut deloc să mi se spună ce să fac, iar când trebuie să mă înveți ceva și simt că nu mai pot, cu mine nu mai merge nimic, se fute tot. Mie îmi place să fac totul bine din prima, deși nu am experiență deloc în domeniul respectiv. Vreau să iasă totul perfect, și când nu iese, fac urât. Evident, nu mă dezlănțui în fața instructorului că-și face cruce... nu e ca și cum și-a făcut cruce de 3 ori cât timp eram eu la volan.. cine știe ce-și spunea în cap ”Doamne dă să apuc ziua de mâine,asta-i nebună.”
Simțeam că nu mă înțeleg deloc cu instructorul. Îmi spunea să accelerez, acceleram. După 2 secunde auzeam un nu mai accelera!!!!!!!. Îmi spunea să o iau la dreapta,o luam la dreapta, apoi auzeam trebuia la stânga!!! Da mai hotărâți-vă odată. La un moment dat a trebuit să o iau la dreapta pentru că în față strada era blocată. Am înaintat puțin și îmi zice să întorc volanul. Îl întorc. Da mai cu viațăă, întoarce, întoarce, da nu mai ține mâinile așa !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Acum întoarce pe partea cealaltă, hai hai hai!!! Eu în momentul ăla explodam și nu puteam să arăt nimic. Nu mai simțeam nici panică, nici stres, simțeam nervi.
Eram atât de nervoasă, nici nu-mi mai simțeam piciorul drept pentru că apăsam pe accelerație, și nu apăsam încet. Cred că începusem să ating aproape 60km la oră, eu neavând experiență deloc. Încontinuu îmi punea mâna pe volan și spunea încontinuu „apasă pe ambreaj, pe ambreaaaaj nuu accelerație!!!!!!!” Efectiv voiam să nu mai apăs pe accelerație, da piciorul meu drept nu mai era conectat cu corpul meu.
Am condus aproape două ore. Calvarul luase sfârșit,până când îl aud: Joi facem din nou, te anunț la ce oră. Mi-a picat fața.
Au fost vreo 10-20 de minute când nu mi-a spus nimic, a putut sta și pe telefon iar eu mă împrieteneam cu șoseaua. Dar am făcut cunoștiință cu șoselele românești de la țară, pline de gropi mai mult neasflatate decât contrariul... hai să-mi bag :)). În rest aproape 2 ore cât am condus, abia m-am putut ține pe banda mea, în special când făceam curbele. Groaznic. Dacă conduceam în oraș era jale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bagă o tastă ;P