I'm back, but not okay.

     Înainte să scriu despre ceea ce vreau, sunt super încântată pentru că mai sunt cititori care revin pe aici din când în când, ceea ce mă motivează în continuare. Și da, scriu mai mult pentru mine fiind o terapie, dar faptul că există persoane care își fac timp să mă citească, este extraordinar. Azi m-ați făcut fericită, vă mulțumesc🎉 

                                                   

  

       Ei bine, acum începe partea nasoală pentru mine. Am tot scris pe aici despre examenul de bac, cu care m-am stresat un an de zile, iar stresul continuă. Pe data de 20 august, voi fi prezentă să susțin examenul de bacalaureat la matematică. Și nu-mi e rușine cu asta. Evident, aș fi vrut să iau din prima dar nu tot timpul obținem ce ne dorim. 

      Și cum am reușit totuși să pic? Toată lumea ar spune că nu am învățat, că dacă învățam luam. Într-adevăr, dacă aș fi învățat ceva mai mult, aș fi luat. Dar eu am probleme severe cu atacurile astea de panică și din cauza lor nu pot face nimic bine. Dacă m-ați cunoaște personal, ați știi că eu sunt o persoană destul de studioasă dar atacul de panică îmi șterge tot din minte. E groaznic. 

 

     Toți cei care mă cunosc au rămas șocați când le-am spus că am picat examenul. Și eu am rămas. Nu-mi pot da seama cum am reușit.. La matematică nu mai aveam mult până să obțin sfântul pinci. La română am plâns cel mai mult, iar la biologie m-am resemnat din prima.

     Notele au fost astfel: română:8 (după contestație 7,80)

                                       matematică: 4,45 (după contestație 4)

                                       biologie:8

                                                                                               *Am terminat profil de mate-info

       Da, la română am fost cea mai dezamăgită. La matematică m-am resemnat, pentru că nu mai aveam ce să fac. Termină liceul cu media 10 la română și olimpică, și ia în examen 7,80. La olimpiade obțineam mai mult fără să fac mare lucru. 

      Speram să revin aici fericită, cu bacul luat dar am revenit cu o lecție învățată și cu o restanță în toamnă. Am învățat să mă iert. Am învățat să nu mai fiu dură cu mine și să nu mă mai chinui singură. Am trecut printr-o depresie urâtă și luam pastile pe ascuns ca să mă tratez și am ajuns aici. I'm proud of me. Sunt mândră de mine pentru gândirea pe care o am acum. Dacă aș putea să comunic cu mine la 15 ani, aș avea multe să-mi spun. Iar eu la 15 ani nu m-aș asculta la 18, 19 ani acușica, dar aș fii fericită pentru că aș știi că voi realiza ce am făcut greșit până atunci..

   

      Mai cad în stări urâte din cauza eșecului meu. Mă uit la ceilalți colegi ai mei care au promovat examenul, astăzi și-au luat diplomele iar zilele următoare se duc să se înscrie la facultate. Sunt atât de mândră de ei. Și ei de mine. Colegii mei mă susțin și se roagă pentru viitoarea mea reușită, iar asta îmi dă putere. Într-o zi eșecul meu va deveni o reușită. Acum mă lupt cu matematica, și nu vreau doar nota 5. 

      Ca urmare a tot ceea ce s-a întâmplat, am decis să schimb profesorul de matematică cu care făceam meditații. Am zis să încerc altceva. Marți am avut prima oră cu noua profesoară. Le-a spus alor mei că e absolut șocată de faptul că am picat bacul. Știu multe formule și metode de rezolvare dar mă încurc la calcule simple. Asta e greșeala care mi-a fost fatală la examen. Și foarte multă neîncredere în sine.

    Mereu am avut ghinion la matematică. Am avut doar profesori care mă înjoseau și îmi spuneau că nu voi lua examenul sau bacul. La examenul din a VIII-a am reușit să-i demonstrez profesoarei că pot lua 6, când ea mă ținea în 3 și 4. În toamnă vreau să-i demonstrez profesorului de matematică faptul că voi lua bacul cu o notă bunicică. 

     Câteva citate din partea minunaților mei profesori de matematică: 

             Nu te văd bine,la bac nici să nu te mai gândești.

             Tu intri la oră doar de prezență, mai bine nu intrai.

            Nici nu am vrut să-ți dau 5, dar îmi era milă de tine.

            Nu aș vrea să te trec, că cine știe..

           Tu îți bați joc de mine, doar la mine ai notele astea groaznice. 

           De ce mai intri la ora mea? 

           Nu vei fi niciodată bună la matematică, niciodată nu vei reuși..

          Uite un 3, dar hei, atâta poți. 

          Are atac de panică? Da dă-i pace, că se face. 

         Degeaba vei plânge, că tot aia ești.

          .

          .

          .  etc etc etc x100

  

       Chiar nu aș vrea să mă plâng, dar lucrurile astea m-au afectat ca persoană. De ce la matematică am fost mereu în prag de corigență, iar la fizică,chimie,informatică am avut mereu note foarte bune? Și acolo ai nevoie de matematică și de teorie. 

       Aș vrea să fac o mică mențiune. În liceu, în special în clasa a XII-a, am avut doar medii de 9 și 10 iar la mate 5 pe linie. La matematică mereu am avut atacuri de panică doar din cauza profesorului care de fiecare dată când avea ocazia, trebuia să-mi spună ceva, să-mi facă ceva. Soția lui e profesoara de informatică, la ea am terminat cu media 9. A vrut să mă lase pe vară, ca în toamnă să nu mă treacă. 3 dintre colegii mei care au rămas pe vară, nu au apărut pe lista celor care trebuie să-și ia diploma de 12 clase. Toți 3 corigenți la matematică. Am avut noroc să mă treacă din prima. Am ocazia să-i arăt în toamnă că s-a înșelat în toți anii în care mi-a predat matematică. 

 

     Pot spune cu mâna pe inimă că am scăpat din capcanele minții mele. Din faptul că am picat bacul am învățat să mă iert, să-mi dau timp și să-mi înlătur barierele. Mereu mi-a plăcut matematica, însă din cauza influențelor și al sufletului meu sensibil mi-am pus o barieră că nu pot, nu sunt bună, sunt un copil rău și prost și m-am mințit atât de mult încât ani de zile m-am crezut..

      E timpul să-mi demonstrez mie că pot. Am atâtea stări proaste și mereu am puterea să trec peste ele.                       20 august va fi ziua mea.