luni, 4 februarie 2019

Te-am văzut..

         Când ochii ni s-au întâlnit,am văzut amărăciune,tristețe,regrete,dezămăgiri.. și deși ascunzi aceste sentimente de toți, eu te-am văzut..
   Te-am văzut de fiecare dată când îți venea să plângi, dar ai preferat să zâmbești și să râzi cu ceilalți colegi...
   Te-am văzut cu câtă profunzime ascultai muzica de pe hol.. simțeai muzica, o simțeai încât la un moment dat cedai.. dar întodeauna ai știut să te ridici..
     Acel zâmbet, acel râset.. fals. N-a mai fost adevărat de la acel incident. Ai vrut să arăți că este,dar nu era. Eu am văzut asta. În tăcere însă..
      Întodeauna am vrut să vin la tine și să-ți mărturisesc că știu ce se petrece în sufletul tău, știu câtă tristețe ascunzi în tine dar cu intenția de a-ți fi alături.. să-ți spun că te iubesc, că voi avea grijă de tine, că sunt cu tine.. dar nu știam ce vei spune,cum vei reacționa.. având în vedere că tu niciodată nu m-ai văzut,n-ai văzut cine sunt,sau ce vreau.. care sunt trăirile mele,sentimentele mele, n-ai vrut să știi nimic din toate astea..
    Tot ce voiam de la tine era să mă privești.. să știu că exist în viața ta,nu doar o simplă persoană care e cu tine în clasă. Voiam să știi că eu știu ce simți,că-ți simt suferința,că sunt alături de tine.
       Comunicam doar din priviri,scurte. Privirea ta îmi provoca furnicături pe șira spinării,simțeam cu câtă profunzime mă priveai în acele două secunde.. și deși erau doar două secunde,profitai de ele din plin.
         Însă la un moment dat,m-ai observat. Ai văzut ceva din partea mea. Erai sigur că era ceva.. Știai că știu ceva.Dar ai tăcut. Am continuat cu privirile. Dar acum e diferit. Mă privești mai mult timp,mă cauți când nu mă uit la tine,faci orice-ți stă în putință să te faci observat. Mă uitam la tine și te rușinai.. dar ca să nu te faci observat de colegi,te prosteai.. Mereu ai fost copilăros, acum vrei să arăți că ceea ce s-a întâmplat nu te-a schimbat. Că ești același. Dar crede-mă,te-ai schimbat. Nu observă nimeni ceea ce vrei să faci pentru că joci prea bine.. dar diferența dintre ei și eu,este că eu te-am văzut. Îți știu jocul..
        Din păcate nu eu sunt persoana care te poate schimba, care te va face să revii cu picioarele pe pământ,dar în același timp să zbori.. și poate că în momentul ăsta nu mai simt ceea ce simțeam în urmă cu ceva timp.. vreau să știi că eu te-am văzut, și te văd.. 
       



2 comentarii:

  1. Îmi face plăcere când mai dau peste câte un blog personal al unui adolescent melodramatic ce scrie despre angoasele vârstei... :) Îmi amintește de cât de mult îmi doream să simt libertatea în anii ăia și blogosfera era locul meu de refugiu. Mi se părea cea mai safe variantă. După ani de zile m-am reîntors pe platformă, însă nu prea mai dau de genul ăsta de bloguri. Ori poate că adolescenții de azi au o comunitate secretă, pentru a nu fi deconspirați, așa cum s-a mai întâmplat? Haha. Continuă să scrii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult! ^_^
      Și eu căutam astfel de bloguri,însă foarte mulți dintre cei pe care îi urmăream,ori sunt inactivi,ori le-a fost șters blogul,din diferite motive.
      Nu sunt foarte mulți,sau cel puțin eu n-am mai găsit, persoane care scriu pe bloguri, pentru că blogging-ul nu mai e în vogă. Însă eu aici mă regăsesc și scriu de câte ori am ocazia.
      Ne mai citim!ღ

      Ștergere

Bagă o tastă ;P

Bine ai venit, rău ai nimerit!

         Pentru că diploma de licență în filologie nu îmi ajungea, am decis să mă înscriu la master. Și pentru că la litere nu simțeam că ma...