Hai că revin

    ♦   Iar vine asta și postează după încă o perioadă luungă de vreme. Mi-am făcut un obicei atât de prost cu postatul pe blog că deja m-am obișnuit cu el. Și nu e intenționat, pur și simplu n-am chef. N-am stare.

    ◊  Și dacă există cineva care chiar mi-a citit toate postările de un an încoace și a înțeles oarecum durerea mea,deși mă îndoiesc că ar citi cineva și mă îndoiesc de faptul că cineva ar înțelege pentru că eu am un talent incredibil de a-mi exprima sentimentele de doar eu înțeleg. Dar chiar nu contează pentru că fac asta mai mult pentru mine. Faptul că am început să scriu pe blog e o provocare pentru mine.Sau a fost,pentru că am cam lăsat-o baltă.

   ♦  În fine, anul trecut cam prin octombrie dacă nu mă înșel,postasem un articol în care îmi propuneam anumite obiective pentru anul 2018. L-am analizat puțin și m-am gândit la mine, la cât de pozitivă eram când am scris acel articol și eram atât de sigură de faptul că eu chiar voi reuși să fac tot ce mi-am propus. Da,unele lucruri am reușit să le finalizez însă de celelalte nici nu m-am atins,ca să zic așa.
  
    ◊ Eram atât de pozitivă și de încrezătoare că anul 2018 va fi cel mai memorabil an,cel mai plin de întâmplări și în care voi fi cea mai fericită. Singurul lucru pe care l-am dedus a fost faptul să nu mă mai aștept la ce e mai bun la anul ce urmează,pentru că opusul se va întâmpla. Într-adevăr,am avut de învățat foarte multe lucruri din această suferință pe care probabil o voi ține minte toată viața mea,dar acea durere,acea durere m-a doborât,m-a distrus pe interior. Poate că există oameni care știu situația mea,dar în acel moment nu simțeau acea durere care nu mă lăsa să fac nimic. Am simțit pe pielea mea faptul că și durerile psihice pot durea la fel de mult ca cele fizice. Poate mai mult,în unele cazuri. Au fost dureri pe care nu le puteam trata cu pansamente sau medicamente. Dureri ce trebuiau să treacă de la sine,dar treceau al naibii de greu.. 

  ♦  Am învățat să nu mai pun atât de mult suflet în persoane,să nu mai am încredere oarbă în persoane nepotrivite,să nu judec o carte după copertă.. Dar,să nu regret niciodată că am fost bună cu oamenii,poate prea bună.. nu neapărat pentru că am ajutat pe cineva ci pentru că în același timp m-am ajutat și pe mine. Poate că mulți m-au văzut ca pe o proastă pentru că sunt în stare să ajut pe oricine cu riscul de a fi rănită sau batjocorită, sau pentru că pun prea mult suflet,într-un timp prea scurt..  Nu vreau să devin un om rău și rece pentru că multe dintre persoanele pe care le-am băgat în suflet m-au făcut să sufăr. 

  ◊  Dar ca să nu luăm în calcul doar părțile negative din acest an,pentru că în acest an mi s-au întâmplat și lucruri care pe mine una m-au schimbat ca persoană, mai ales pe plan social, m-am maturizat psihic,am învățat să mă exprim. Poate că pe blog am scris doar lucruri ce mă măcinau,dar aici am scris doar în momentele de disperare,ca să o luăm așa. Anul ăsta n-am fost prea activă pe blog,nu am realizat nimic din ce am vrut să fac cu blogul,dar hei,mai există și mâine, și la anul..


Ei bine,până când mă mai hotărăsc eu să postez pe aici,vă las asta..
       
A doua melodie mi-a intrat în suflet. Și prima,dar mai mult a doua.

Cyah☼