Deja e prea mult

 20 mai... 25 mai.. 30 mai.. 3 iunie...... 23 august

 Și uitați,așa se scurg 3 luni fără să-mi dau seama din cauza ”suferinței” prin care am trecut.

  Nu mă plâng sau ceva, și da, în ciuda faptului că acum aproape 3 luni am susținut că sunt bine, că voi fi activă în ceea ce privește blogul, și nu numai, cam tot ceea ce ține de activitatea mea socială, s-a dovedit a fi totul pe dos.

 Pe dos ? Oh da,pe dos!

  Anul acesta pentru mine, mă rog că au trecut 8 luni, a fost dezastruos. O grămadă de coborâșuri,țeluri ratate,încredere dusă pe apa sâmbetei,să nu pomenesc de organe genitale că nu e frumos, și persoane care au reușit să-mi frângă inima. Da, sunt genul ăla de persoană, sau mă rog,eram, înainte de toate aceste lucruri, care punea prea mult la suflet și se gândea la sentimentele persoanei de lângă ea. Dar știți cum se spune ”Când ești bun,ești luat de prost.” 

   După aceste 3 luni,mi-am dat seama că doar am pierdut timp. Pe parcursul acestor 3 luni nu realizam chestia asta,totul trecea atât de încet, atât de crud și de dureros. Mă întrebam singură,cum naiba pot să îndur toată durerea asta ? Poate tu,cel care citești asta,și n-ai nici cea mai vagă idee despre ce vorbesc,vei judeca,vei spune că prin ce pot trece încât să sufăr atât de mult ? Ei bine,nu mă aștept să mă înțeleagă cineva. Și nici nu vreau să o faceți,fac asta mai mult pentru mine,pentru a mă ajuta să-mi întipăresc în cap cam tot ce am putut învăța. Și pot spune că în aceste luni am învățat foarte multe și că m-am schimbat destul de mult. Dacă acum un an când scriam pe blog eram o fată  cu un super simț al umorului, cică, doar se spune, nu e ca și cum aș spune eu chestia asta..sau o spun?,ei bine, de acum pot spune că sunt altcineva.

  Dezamăgirile te schimbă,când speranțele îți sunt distruse abia atunci te trezești la realitate, și deși suferi, la un moment dat când va da revelația în tine vei spune stop și îți vei pune următoarea întrebare:de ce să mai fiu așa ? Pentru ce? Realizezi ce fel de persoană ai fost înainte,și-ți vei spune singur că trebuie o schimbare. Ieși din camera întunecată,neaerisită, plină de amar și ieși în lume.


 Ei bine,cam asta a fost. Foarte pe scurt,cam tot ce se merită să scriu, în rest țin pentru mine,pentru că până la urmă tot eu mă înțeleg și tot eu mă ridic.



 De postat pe blog,poate,dar niciodată nu se știe.
Nu mai promit nimic,acum 3 luni spuneam că voi posta mai des,dar fix aia a fost.



Cya