Odată cu nostalgia venirii foarte așteptatei veri și starea mea începe să se lumineze.Sufletul meu se ridică în picioare în ciuda rănilor provocate de oameni care pur și simplu nu meritau.
Îmi doresc să am din nou acea sete de scris care m-a determinat să-mi creez acest blog,să postez chiar de mai multe ori pe zi mai ales că peste o lună o să am această ocazie și chiar am să profit din plin. Deja ne îndreptăm spre luna a 6-a iar eu am postat de 5 ori dacă nu mă-nșel. În fine,nu numărul postărilor contează , ci să postez cât de des se poate.
De când m-am lăsat de blog parcă toate lucrurile au mers prost dar pur și simplu n-am avut starea necesară de o face. Poate voi scrie despre tot ce mi s-a întâmplat de când a început anul dar cu altă ocazie când voi fi pregătită emoțional să scriu ceva atât de complex , fără să mă doară.
În ultimul timp m-am gândit la trecerea asta a timpului , de ce trece , de ce nu se mai întoarce ? De ce suferim în prezent după un om sau animal care aparține trecutului nostru? Uneori îmi doresc să mă pot întoarce în trecut să pot simții emoțiile din timpul acela fără să mai sufăr în prezent sau chiar în viitor.. Dar am realizat că lumea asta așa e făcută,să treacă,iar noi nu avem cum să ne opunem. Și deși uneori mă gândesc la aceste aspecte,îmi repet în cap că trebuie să trăiesc prezentul și să mă gândesc la viitor. Trecutul e trecut,nu se va mai întoarce niciodată.
Odată cu aceste gânduri și faptul că și acest an școlar e pe sfârșite,nostalgia mă cuprinde când mă gândesc că urmează clasa a XI-a. Acești 2 ani au trecut foarte repede,parcă ieri a fost prima zi de liceu , clasa a IX-a. La fel de repede vor trece și următorii 2 ani și mă voi trezi cu bacul la ușa mea. Iar din acel punct viața de adult mă va reprezenta.
Hei,mai sunt totuși 2 ani. :)
Bine ai venit, rău ai nimerit!
Pentru că diploma de licență în filologie nu îmi ajungea, am decis să mă înscriu la master. Și pentru că la litere nu simțeam că ma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bagă o tastă ;P