Încep să-mi revin,cred. :D

     Odată cu nostalgia venirii foarte așteptatei veri și starea mea începe să se lumineze.Sufletul meu se ridică în picioare în ciuda rănilor provocate de oameni care pur și simplu nu meritau.
       Îmi doresc să am din nou acea sete de scris care m-a determinat să-mi creez acest blog,să postez chiar de mai multe ori pe zi mai ales că peste o lună o să am această ocazie și chiar am să profit din plin. Deja ne îndreptăm spre luna a 6-a iar eu am postat de 5 ori dacă nu mă-nșel. În fine,nu numărul postărilor contează , ci să postez cât de des se poate.
        De când m-am lăsat de blog parcă toate lucrurile au mers prost dar pur și simplu n-am avut starea necesară de o face. Poate voi scrie despre tot ce mi s-a întâmplat de când a început anul dar cu altă ocazie când voi fi pregătită emoțional să scriu ceva atât de complex , fără să mă doară.
          În ultimul timp m-am gândit la trecerea asta a timpului , de ce trece , de ce nu se mai întoarce ? De ce suferim în prezent după un om sau animal care aparține trecutului nostru? Uneori îmi doresc să mă pot întoarce în trecut să pot simții emoțiile din timpul acela fără să mai sufăr în prezent sau chiar în viitor..  Dar am realizat că lumea asta așa e făcută,să treacă,iar noi nu avem cum să ne opunem. Și deși uneori mă gândesc la aceste aspecte,îmi repet în cap că trebuie să trăiesc prezentul și să mă gândesc la viitor. Trecutul e trecut,nu se va mai întoarce niciodată.
          Odată cu aceste gânduri și faptul că și acest an școlar e pe sfârșite,nostalgia mă cuprinde când mă gândesc că urmează clasa a XI-a. Acești 2 ani au trecut foarte repede,parcă ieri a fost prima zi de liceu , clasa a IX-a. La fel de repede vor trece și următorii 2 ani și mă voi trezi cu bacul la ușa mea. Iar din acel punct viața de adult mă va reprezenta.

Hei,mai sunt totuși 2 ani. :)

Stare de suflet

       Pe zi ce trece simt cum viața mea devine din ce în ce mai inutilă. Toate lucrurile care odată mă făceau fericită ,să mă simt bine și plină de viață , au ajuns să mă întristeze. Pur și simplu. Nu pot înțelege de ce. Încerc să-mi găsesc refugiul până și în cele mai mici lucruri dar fără rezultat.
       Mă simt derutată , sentimentele mele sunt amestecate,nu mai pot percepe pe nimeni și nimic din jurul meu. Anxietatea mă cuprinde oriunde m-aș afla,până și în mediul virtual iar asta mi se pare bizar,deoarece nimeni nu știe cine sunt eu în spatele monitorului.
      Până și în oamenii pe care-i am lângă mine,simt cum îi pierd ușor ușor,îndepărtându-ne cu o viteză mare pe secundă. Încerc să mă consolez , spunându-mi însumi că mă-nșel , dar încep să cred că mereu m-am mințit singură. Am învățat să trăiesc în mine,dar o bucată din mine se rupe când un suflet de om cu care am vorbit , am râs și am petrecut momente,indiferent de personalitatea,caracterul individului , pleacă.. pleacă și preferă să uite tot,să arunce în mare tot ce a fost legat între noi....
        Singurul lucru care mă mai consolează este natura.. natura cea divină , care mă face să zbor , care mă face să mă duc cu gândul departe , departe de lumea modernă,de tehnologie și de tot ce ne manipulează fără să ne dăm seama. Natura este singura mea scăpare,mereu mă mângâie cu o adiere de vânt care-mi face părul să tremure ușor,care-mi mângâie obrajii cu un aer răcoros dar lin,natura cea curată,lipsită de orice lucru care l-ar putea contamina,astfel distrugând atât natura ,cât și oamenii.....
        

Sfânta zi de vineri

     Haaaah , se pare că încep să intru-n formă și sper că așa va rămâne pentru o perioadă lungă , având în vedere că vine vara.
      Școala a reînceput de vreo 2 zile , după mini vacanța de 1 mai și deja am cam dat de mari probleme. Din cauza pierderii unori prietenii s-a ajuns ca situația mea școlară să o ia pe arătură. Da,știu că n-are rost să suferi după niște prietenii care n-au fost să țină dar eu pun la suflet repede și puțin mai greu dau afară pentru că Lili este o persoană sensibilă și iubește pe toată lumea. Cam trist.
       Ieri a fost ședința cu părinții și am avut ocazia să iau și eu parte , alături de tatăl meu. Am avut ghinionul să-l vedem pe profesorul de matematică să ne dea în gât notele de la ultimul test pe care l-am dat. Nu e frumos..... Din fericire ai mei au fost înțelegători , daar mi-au dublat orele de matematică. Pentru ce naiba-mi dublezi mie orele dacă eu sunt paletă la matematică ? Ironic că eu sunt pe mate-info. Și că tot a apărut informatica în context , aflu că sunt în stare de corigență , eu pe semestrul 1 având aproape media 10,mai exact 9,30 și ceva dacă nu mă-nșel. Mulți profesori s-au plâns de faptul că eu nu mai învăț , că ce s-a întâmplat cu mine că eram o elevă bună și alte bălării de genul. Dacă le spun că mai multe persoane m-au lucrat pe la spate ca să intru eu într-o depresie , mi-ar spune că sunt prostii și să nu mă mai gândesc la așa ceva.  Okay , pune-te în locul meu , cum e să ți enorm la o persoană , să-i spui niște lucruri pe care nu le spui oricui , lucruri pe care poate doar tu le știi , iar apoi să te lucreze pe la spate și să-și bată joc de tine în ultimul hal , doar ca să ajungi de mirul lumii ? Din fericire planul nu i-a mers , dar m-a lăsat cu un gust amar și cu o rană adâncă , dar cel mai afectat mi-a fost orgoliul.
           Huuh , când mă gândesc că mâine dau 2 lucrări și n-am învățat mai nimic pentru că sunt o persoană foarte harnică. Mă rog , de reținut am reținut ceva , dar mai trebuie.....