După sute de aplicări la joburi, am reușit, într-un final, să mă angajez. Nu, nu vă imaginați că mi-am găsit vreun job la corporație, de preferat în domeniul pe care l-am studiat 3 ani. Nici măcar nu aveam nevoie de bac pentru acest job.
Ironic, așa-i? După 2 ani de zile în care m-am străduit să iau bacul, 3 ani de facultate + licență, am ajuns să mă angajez ca și reprezentant vânzări la Iqos. Nu prea onorabil, nu? Și nu mă înțelegeți greșit. Orice job este de respectat, pentru că munca e muncă. Rușine e să furi sau să ajungi fără motive întemeiate să stai pe ajutorul social.
Nu, nu încerc să conving oamenii să se apuce de fumat, dar încerc să-i fac să se lase de țigările normale și să-i fac să fumeze minunatele țigări electronice. Sau cel puțin asta voi încerca să fac?...
Sunt conștientă că joburile bune nu se găsesc atât de ușor. Dar și acest job îmi sta bine în CV, adun o experiență care mă va ajuta pe viitor. Din păcate, nicio facultate nu-ți asigură un post bun. Trebuie singur să faci sacrificii. Și am încercat, însă aici sunt momentan. Cine știe ce o să ajung să fac pe viitor?
Nu mi-am găsit încă scopul în viața profesională. Așa că momentan orice job e binevenit, pentru că nu pot sta fără bani.
Fac această postare pentru a primi niște sfaturi. Nu știu dacă mai e cineva pe aici, dar am nevoie.
Voi cum ați gestionat anxietățile legate de noul job? Cum rezistați la job fără să o luați razna? Cum vă separați viața profesională de cea personală?
Mie îmi e teamă pentru că nu am avut un job stabil, de la fiecare job am plecat după puțin timp. Mi-aș dori de data asta să fie diferit, să am un job stabil și să mă descurc singură.
Știu că e o postare haotică și puerilă, poate incoerentă și dezordonată, dar așa e și în sufletul meu acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bagă o tastă ;P