La început vedeam altcumva lucrurile.. Am ajuns să tratez blogul cum tratez de obicei oamenii. La început sunt cineva, după care mă acomodez și devin ceea ce sunt eu cu adevărat,dar prea amestec viața mea personală cu planurile mele ”profesionale”, ca să spun așa.
Credeam că voi deveni mai organizată făcându-mi timp și pentru a scrie, dar nu știu sigur dacă e de mine.. deși simt că e, nu m-aș lăsa pentru nimic în lume. Deși absentez des și pentru o durată lungă, tot revin pe aici.. Mi-aș dori să fac asta mai des, și tot am încercat.
De lăsat nu mă voi lăsa, nu am cum. Știu că pare incredibil dar simt că aici îmi este locul, aici simt că mă dezvolt, iar asta e bine, nu?
A fost o perioadă cât am avut blogul pe privat, dar am o explicație foarte plauzibilă pentru asta.
Eram într-o criză existențială, nu știam ce vreau, unde vreau să continui în viața asta, ce va fi de mine în viitor, nu eram sigură de absolut nimic. Nici acum nu sunt 100%, dar am câteva idei pe care vreau neapărat să le realizez.
Că tot am adus vorba de realizări, am realizat multe și pe platforma asta minunată. Am câțiva cititori, sau i-am avut, nu știu sigur, dar 100% am avut. M-a motivat acest lucru. Sunt mândră de asta, simt că pot ajunge departe cu asta.
O simt în sânge. I will not give up.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bagă o tastă ;P