Niciodată să nu renunți

         După cum probabil știți,eu sunt pe profil real,mai exact,mate-info. Inițial,am vrut să merg pe un profil uman,ca științe sociale sau chiar filologie,din moment ce talentele mele se îndreaptă spre acele profile,și pentru că eram varză la matematică. Chiar varză murată. În clasele de generală eram paralelă cu matematica,și nu pentru că nu știam sau că-mi era greu să rețin,pentru că nu voiam să învăț,din cauza fostei profesoare de matematica (,) care nu-mi dadea mai mult de 5 in lucrari, în ciuda faptului că eu învățam.

        Din clasa a 6-a știam clar faptul că vreau să mă îndrept pe un profil uman,deoarece mă pasiona scrisul,chiar de nu aveam acest lucru foarte dezvoltat, dar aveam o sete imensă de scris,și din nefericire am fost descurajată de fosta mea doamnă dirigintă,care era profesoara noastră de română. Doar pentru faptul că nu învățam la gramatică,știți că sunt lecțiile alea cu substantive și adjective,mai pe scurt,trebuia să analizezi o propoziție sau un cuvânt,cu ajutorul predicatelor și al subiectelor,pur și simplu le detestam,și din cauza că nu le învățam,nu mi se dădea nici o șansă, nici măcar la literatură,luând note mici și acolo. Și nu pentru că scriam eu greșit sau ceva,ci pentru că nu eram bună la gramatica ce o făceam în școală. Că de exprimat mă exprimam bine,virgulele și cratimele erau la locul lor,foloseam figuri de stil.. Părinții mei se minunau de compunerile mele,însă diriginta la cât de ofticata era , îmi punea mereu note mici. Își zicea că asta dacă nu știe gramatică,nici literatură nu știe.Dar nu era exact cum credea ea. Din cauza acestui fapt m-am oprit din a scrie,mă uitam peste compunerile mele,de nota 4, analizam , întrebările în capul meu curgând șiroaie ''Unde am greșit?'' ''Ce nu i-a plăcut ?'' ''Oare nu m-am exprimat bine?'' iar eu încercam din răsputeri să mă corectez,analizam fiecare greșeală și mă corectam,însă nici o schimbare. Tot note de 4 și de 5 luam..din cauza acestui fapt m-am și oprit din a scrie.
         Până în clasa a IX-a eram catalogată drept proastă,deorece nu aveam note bune. Existau copii în clasa aia care înțelegeau mai greu,pentru că nu orice copil e bun la orice, dar în loc să ne catalogheze ca niște idioți care nu învață,nu știu,măcar să ne ajute să avem habar de ceva,nici de media 10,dar măcar de o notă de trecere,poate chiar mai mult.. cine știe ce talente poate ascunde copilul ăla...iar din cauza faptului că un profesor își descurajează elevul în asemenea hal,atunci nici copilul nu mai stârnește interes la ora respectivă și nu se mai chinuie,el știind că nu i se da nici măcar o șansă...
           Însă de când sunt la liceu , lucrurile s-au schimbat. Profesorii aceștia nu știau ce nivel am,iar eu mă consideram mai bună la învățătură decât 6,70 ca medie generală. Am început să învăț,ca să le arăt cât de multe știu. Am ajuns să merg la olimpiade,chiar de nu am mers eu mai departe la unele,dar mă simțeam apreciată,toți mă încurajau,îmi explicau mereu ,chiar de nu înțelegeam nici a 10-a oară.. Profesoara de matematică din liceu m-a învățat să nu văd materia imposibilă ,am început să am note bune și la matematică,în final având media generală peste 8,50..
 
    Nimic nu e imposibil,iar când îți propui ceva,ai grijă lângă ce oameni ai ales să stai,pentru că s-ar putea să ai și piedici,iar când ai cea mai mare nevoie de ei , nu vor fi acolo.