„Bună. Mă numesc Andreea, studentă în anul III la Facultatea de Litere, specializarea limbi și literaturi rusă-spaniolă. Astăzi vă prezint lucrarea mea de licență. Erori lingvistice în mediul online.” (Totul în limba spaniolă, por supuesto *desigur)
15 minute mai târziu...
„Felicitări Andreea!”
Am ieșit din sala de examen și am luat o gură de aer. Nu mai știam nici pe unde să o iau, pe cine să sun prima dată. Încă aveam adrenalină în corp, adrenalină care mă făcea să mă simt debusolată și încă plină de emoții, deși tocmai ce ieșisem din sala de examen. Am anunțat-o pe mama prima dată că ieșisem din sala de examen. Eram atât de fericită că scăpasem. Simțisem că mi se luase o piatră de pe suflet. Un an de zile am stat cu gândul doar la acea zi.
Puțin mai târziu, aveam să aflu mai târziu că am luat și licența. 9 la proba orală. Da, am avut și proba scrisă, la care am luat 6. Am dat la limba rusă, unde a fost ceva mai dificil. Cred că am fost puțin nebună să aleg proba scrisă la limba rusă, având în vedere că nu puteam intra în proba orală dacă nu treceam proba scrisă. Într-un final, a fost totul bine. Media la licență: 7,50. Cred că e bine. Sunt destul de mulțumită de notă.
Să mă înscriu la master? Încă nu știu. Oricum am ratat înscrierea din sesiunea de vară, pentru că n-aș fi avut timp oricum să mă pregătesc pentru proba orală. Din puntul acesta de vedere, facultatea s-a organizat destul de prost. Intenționez să continui masterul pe același profil, însă doar limba spaniolă. Licența am luat-o pe 10 iulie, ultima zi de înscriere la master fiind 14 iulie, cu proba orală pe 16 iulie. Probabil dacă m-aș fi mobilizat mai bine, aș fi reușit să intru chiar în sesiunea de vară, însă am ales să respir. Abia ce luasem licența.
În fine, nu e extrem de important asta acum. Ideea e că... am terminat facultatea. Încă un capitol încheiat. Nici până în ziua de astăzi nu pot concepe asta. Abia ce am reușit să realizez că am terminat liceul, și sunt 4 ani de atunci. Timpul zboară pe lângă mine și nu știu cum să gestionez asta. Încerc să mă bucur de tot ce mi se întâmplă. E frumos să vezi cum înflorești și reușești să faci ceea ce ți-ai propus. E frumos să vezi că toată lumea din jurul tău e mândră de tine.
Nu prea am făcut foarte multe postări din perioada facultății... Am trăit multe lucruri frumoase, mai mult în afara ei, dar mă bucur că am reușit să acumulez amintiri care să mă facă să zâmbesc și de care să-mi amintesc cu nostalgie. Pe unele le-am notat pe aici, pe altele nu.
E timpul să vedem ce provocări îmi rezervă viața. E timpul pentru următorul capitol.
