N-am mai făcut o postare specială în care să-mi scriu experiența dintr-un anumit an, dar ar putea fi o idee destul de bună de pus în practică. So here we are.
Anul 2023 a început destul de bine pentru mine. Eram într-o localitate din Arad, pe fundal erau prietena mea și băiatul care voia să o combine. Sincer, nici acum nu știm ce căutam noi acolo. Ea clar nu era interesată de el, iar el încerca încontinuu să obțină cea mai mică reacție din partea ei. Eu eram pe alt film, la țigară cu mama acestuia, contemplând despre planetuța asta pe care trăim. *spoiler, a fost ultima dată când ne-am văzut/relaționat cu acel tip.
Cred că cel mai dor îmi e de mama lui. Și de motanul lui. El era singurul mascul din casa aia care a reușit să agațe două puștoaice de 21 de ani.
Aprinsesem un bețișor cu scânteie la 00:00 și mi-am spus „fie ce-o fi anul ăsta”.
N-a fost cel mai rău an, dar nici cel mai bun. Am pierdut, dar am și câștigat.
Fiind „burlăciță” la vremea respectivă, am avut șansa să cunosc multe persoane. Nu, nu eram în căutarea unei relații, ci doar îmi plăcea că puteam să relaționez mai mult cu cei din jurul meu. Aveam să descopăr diferite „specii” de persoane, care mai de care.
În prima parte din an am avut ocazia să ies in țară, la o ieșire. Nu a fost un lucru foarte semnificativ, dar faptul că am avut ocazia să ies din țară, m-a făcut să-mi deschid puțin orizonturile. Mi se pare incredibil cum la doar o oră de orașul meu, se poate simți imediat o schimbare de mediu atât de mare. Poți deveni chiar vulnerabil.
La un moment dat, pisica mea s-a îmbolnăvit. Mama simțise prima că era ceva neregulă cu ea. Începuse să-și agațe gheruțele până și într-un fir de ață (din acela cu care croșetezi, mă scuzați că n-am termen la ora asta). Apoi lucrurile s-au înrăutățit. Se scărpina încontinuu, până rămânea fără blană în zona respectivă. Am dus-o la veterinar, ni s-a spus că are dermatită și că se poate trata. Dar nu-i trecea. Dimpotrivă, se înrăutățea situația, avea și mai multe locuri fără blăniță din cauza dermatitei. Într-un final, a fost diagnosticată cu FIV (HIV la oameni). O vedeam cum se stinge, încet încet. Din februarie, de când observasem că-i slăbiseră puterile, până în iunie, am văzut cum fetița mea se ofilește pe zi ce trece. Kitty era o pisică mare și grasă. Și foarte pufoasă. Ea era pisica mea, iar eu eram omul ei. Țineam foarte mult una la cealaltă. De la 7kg, ajunsese la 2.
Chiar de ziua copilului, 1 iunie, pisica mea avea să se stingă. Au trecut 8 luni, dar mă simt la fel de rău. Nu trece zi în care să nu mă gândesc la ea.
Tot pe 1 iunie, din senin, mă trezesc cu un mesaj de la un băiat cu care speram să mai port o conversație. Ne cunoscusem 2 săptămâni mai devreme, pe un joc. Eram pe un server de discord cu mai multe persoane, deci n-avusesem ocazia să ne cunoaștem. Din momentul în care am început să vorbim, s-a înfiripat ceva între noi. După 2 săptămâni am decis să formăm un cuplu. Mâine, 16 februarie, împlinim 8 luni de relație, mutați într-o chirie. Și-a lăsat toată viața ce o avea, ca să înceapă una cu mine.
În aceeași zi, am pierdut și am câștigat. Data de 1 iunie este una cu o semnificație foarte mare de acum. Nu voi uita niciodată data de 1 iunie 2023. Este un mare reper din viața mea. Am putut simți pierderea și câștigul în același timp.
În luna august, am avut din nou ocazia să ies din țară, și am vizitat chiar 3 țări. Serbia, Macedonia și Grecia. Am simțit marea după foarte mult timp. Deși postasem în acea perioadă că n-am reușit să mă apropii de părinții mei, ceva s-a întâmplat între timp. Am reușit să stabilesc o legătură și mai strânsă cu ei. Acum în special, de când m-am mutat.
Am avut 2 joburi anul ăsta, la care am și renunțat destul de rapid. Am reușit măcar să strâng niște bănuți, bănuți cu care am și reușit să fac acest pas mare în 2024.
Anul acesta am aprins din nou acea scânteie, dar cu iubitul meu în cadru, și ne-am spus „fie ce-o fi”.
*din motive evidente, i-am cenzurat fața Pentru 2024 îmi doresc inspirație, mai multă încredere, aspirații, regăsire.
.webp)
