Nu știu ce e cu mine, chiar nu știu. Încerc să mă bucur de tot ce am și să devin cea mai bună versiune a mea, dar ceva mă oprește. Nu mai pot relaționa cu oamenii.. Îmi e așa de greu să mă descarc cuiva, simt că nu merit asta. Lucrurile care ar trebui să mă facă fericită, mă întrisează grav.
Am decis să fac ceva. E pe perioadă determinată. E ceva temporar, să văd cum mă simt. Dacă mă simt bine singură, sau nu. O perioadă am nevoie să nu vorbesc cu nimeni, să nu relaționez cu nimeni. După mine ar fi să stau doar în camera mea. Mă simt prost când încep să vorbesc cu părinții mei, sau cu oricine, simt că deranjez maxim. Mă vait, mă plâng prea mult. Mai taci și îndură! :D
Am plâns,m-am descărcat. Dar tot la fel mă simt.. Nu e ceva de moment, ci e din interior. Am încercat de prea multe ori să mă schimb și să fiu mai pozitivă.. dar nu e de mine. Ani de zile m-am mințit. Așa că ce voi face.. Deși va fi rău pentru viața mea socială și pentru persoanele din jurul meu la care țin și viceversa, pentru mine va fi bine. Voi redeveni ce am fost cândva.. după care tânjesc. Simt că am ieșit prea mult din tiparul ăsta. Atât de mult, că am devenit opusul a ceea ce am fost.
Done.
