ik you love me anywayHoweveeer, știu că va fost foaartee dor de postările mele pline de extaz și uneori de nervi și de depresii, but până la urmă pe blogul ăsta îmi vărs eu nervii.
Cel mai probabil am să mă enervez în timp ce am să scriu asta, pentru că de foarte multe ori m-am confruntat cu problema asta, și sunt sigură că nu sunt singura.
Din moment ce suntem în vacanță,iar eu în perioade de genul stau acasă,nu am venit cu nimic nou, nici măcar legat de vecinii mei despre care în urmă cu un an spamam pe blogul ăsta. Daaar credeți-mă că dacă stau 2 minute să mă gândesc la babe sau moși, îmi vin pe puțin 100 de faze. Pe puțin! Iar dacă mai stau încă 2 minute,știu să-i clasific pe fiecare, în funcție de locul în care i-am întâlnit până la tipul fiecărei persoane care miroase a naftalină.
Acum câteva zile îmi trimise mesaj prietenul meu care îmi spunea că îl enervase un moș,iar eu am încercat să-l calmez spunându-i să nu mai bage în seamă astfel de persoane, pentru că după o anumită vârstă nu mai ai răbdare, te enervezi foarte rapid și nu-ți mai convine nimic.
Dar am stat și m-am gândit puțin.
De ce dracu îl consolez dacă și eu mă enervez foarte tare când vine vorba de moși sau de babe afurisite? Există niște tipuri de oameni în vârstă care pur și simplu mă calcă pe nervi. Dar ei au o scuză, ei sunt în vârstă și ar trebui respectați,indiferent de cum se comportă. Okay, dar asta nu înseamnă că ei sunt scutiți de principiul „respectă ca să fi respectat”. Au impresia că dacă sunt în vârstă, trebuie să-i respectăm, că ei au trecut prin viață, că sunt bătrâni, că morții mă-sii. Cel mai probabil acum își varsă frustrarea pe care au adunat-o în perioada tinereții,sau cel puțin așa cred eu. Dar atunci de ce nu toți fac la fel? Poate pentru că și în tinerețe au fost lipsiți de respect,iar acum cer respect pentru că vezi doamne sunt în vârstă. Da,dar dacă ești nesimțit și ceri locul în tramvai, mai că-l tragi pe cel care stă jos, las-o dracu de treabă.
Țin să cred că indiferent de ce vârstă ai,ar trebui să ai respect. Dar dacă n-ai auzit de respect în viața ta,atunci să nu te aștepți la 70 de ani să ți se dea locul în tramvai sau să ți se vorbească cu respect.
Acum să nu credeți că dacă am părerea asta,nu dau locul meu din tramvai sau nu-i salut când îi zăresc pe stradă.
Am câteva experiențe, evident, nu doar ale mele, cam să vedeți câți oameni de genul există, din păcate, doar prin zona mea. Atât la sat, cât și în oraș.
Locuind la sat, toată lumea te cunoaște. Dar și dacă nu o face, mereu te va întreba câte o babă ”Nepoate,al cui ești?” iar tu neputincios îi spui ”Al mamei mele” de câte ori n-am zis asta.. din fericire mulți au râs când am spus asta pentru că nu toți sunt supărăcioși, dar și când dai de un dinăsta,te ia mama dracu și te zice la mamaie, asta dacă află al cui ești.
Închizând paranteza, dacă locuiești la sat, cam toată lumea te cunoaște. Nu contează dacă tu habar n-ai cine sunt, ei te știu pe tine. Te știu după bunici. Am pățit să mă plimb random pe stradă și să mă zărească un moș, să mor de-l mai văzusem până atunci, să mă întrebe ce face bunicul meu. Eu derutată l-am întrebat de unde îl știe pe bunicul meu, iar el era ceva gen ”Păi am fost colegi de clasă,nu mă mai ți minte? Veneam la voi când erai mică” Okay, de unde ai vrea să țin eu minte asta?
Anyway,dacă locuiești la sat, să te ferească bunul Dumnezeu să nu saluți o babă/un moș, nici măcar dacă nu l-ai văzut, că te ia mamaie în primire când ajungi acasă că de ce n-ai salutat pe x sau pe y. Dar dacă tu saluți,nici nu se uită la tine. Atunci mai dă-te dracu, te mai aștepți să te salut înapoi? Am avut câteva certuri cu ai mei legate de asta, mă bârfeau bătrânii că n-am cei 7 ani de acasă doar pentru că nu-i salut. Dar dacă ei nu mă salută pe mine,eu de ce să-i salut pe ei ? De ce unii pot și ei nu?
Îmi povestea un amic de al meu când mergea la școală, în tramvai deja vă așteptați ce urmează zărise o babă. În dimineața aceea era destul de gol în tramvai,ceea ce însemna că sunt multe locuri libere, el se uita pe geam, iar baba se pusese în dreptul lui, ea stând în picioare. Și începea dânsa să comenteze Copiii ăștia vânează locuri intenționat ca să nu prindem noi loc în tramvai. Repet, în tramvai erau locuri libere,ea se pusese în dreptul lui,el puțin agitat după cele auzite dar și pentru că de ce stă baba aia în dreptul lui?
Cum să nu te enervezi când dai de așa ceva?Îmi povestise un coleg de al meu odată, că vorbea cu un amic de al lui, sincer chiar nu mai știu în ce locație se aflau, iar colegul meu spusese babă în loc de femeie în vârstă. Ei bine, o babă pardon,femeie în vârstă, se simțise ofensată că-i numise specia babă. Într-adevăr,nu sună frumos,dar să recunoaștem că e mult mai ușor de pronunțat și chiar de scris. Mă rog, revenind la poveste, acea femeie îl auzise și îi dăduse cu bastonul în cap ”Cum îndrăznești să ne numești babe,așa te-a învățat mă-ta acasă?”
Aș vrea să menționez faptul că am întâlnit și oameni în vârstă excepționali,care merită tot respectul și da, tot prin tramvaie sau autobuze. Am întâlnit o fostă profesoară,care ieșise la pensie, cu care am vorbit o grămadă în timpul călătoriei cu tramvaiul, am întâlnit o femeie care avea povești de viață chiar interesante și cu care chiar m-am putut înțelege, și care mi-a dat dreptate când i-am spus ce părere am despre majoritatea persoanelor în vârstă, iar lista poate continua. Din păcate, am dat de puține ori de oameni de genul, și de foarte multe ori de afurisiți. Nu se poate ca toți să fim la fel, dar minimul necesar de respect să-l avem. Fiecare dintre noi. Indiferent dacă ești copil,adult sau persoană în vârstă.
Cyah ☼
