Bine ai venit, rău ai nimerit!

 

      Pentru că diploma de licență în filologie nu îmi ajungea, am decis să mă înscriu la master. Și pentru că la litere nu simțeam că mai rezonez, am schimbat domeniul. Tobele vă rog... Sunt studentă la psihologie. 

        Nu m-aș fi așteptat în viața mea că o să ajung să mă înscriu, să dau admitere și chiar să intru la psihologie. Nu e un domeniu care mă pasionează neapărat, ideea mea inițială fiind să fac masterul ca să studiez să ajung să lucrez în domeniul HR... pentru că masterul se numește în așa natură cât să-ți dea impresia asta. Mai exact, sunt studentă la programul de master Psihologia muncii, organizațională și a transporturilor. Mi-a sunat foarte interesant în momentul în care m-am înscris. Bine... a fost și cea mai ușoara admitere... deși am intrat la taxă. 

       Și pentru că momentan am rămas fără job (urmează postare) și aștept ultimul salar, acela se va duce pe a doua tranșă. Ceva rău de tot.

         Sunt într-o perioadă ciudată din viața mea. Anul ăsta a fost tumultos, și nu încetează să mă surprindă. Aștept totuși să mă surprindă și într-un mod... plăcut.

        Nu e cel mai bun an al meu, dar mergem înainte! Aici nu facem introspecție pentru anul ăsta (nu e ÎNCĂ momentul) 

        M-am simțit pierdută până acum câteva momente, când l-am întrebat pe prietenul meu Chat GPT ce pot face în viața asta să ajung să îmbin scrisul, cu literele, jurnalismul și psihologia? Foarte multe opțiuni interesante care mi-au dat de gândit. Îmi place că s-a axat foarte mult pe scris!! 

        Și atunci am decis să revin aici pe blog să îmi vărs entuziasmul. Dar mai întâi am recitit vechi postări din diferite perioade ale vieții. Și am realizat că sunt pe drumul cel bun. Mereu m-am subestimat, dar citind tot ce am scris aici, am realizat că știu unde sunt și ce am de făcut. 

        Revenind la master... e puțin ciudat domeniul ăsta. Sunt singura care a terminat litere, și sunt singura care nu a terminat psihologie. Colegii se uitau la mine ca la vreo calamitate, iar profesorii au fost plăcut impresionați pentru că ei cred că pot aduce o perspectivă diferită. Nu știu ce să zic...  Încă încerc să-mi dau seama dacă îmi place sau nu... 

        Cum momentan nu am job oricum, mă axez 100% pe master, și așa ne cam cer multe prezențe... cam prea multe pentru master, but whatever.

       

lost

 

  Cum să nu mă simt pierdută când zilnic trebuie să merg într-un mediu unde nu mă regăsesc?

  Cum să nu mă simt pierdută când oamenii cu care interacționez cel mai des, nu mă respectă?

  Cum să nu mă simt pierdută când întodeauna simt incertitudine?

  Cum să nu mă simt pierdută când nu știu ce vreau?

  Cum să nu mă simt pierdută când oamenii au așteptări imposibile de la mine?

  Cum să nu mă simt pierdută când creativitatea moare încet în fiecare zi?

  Cum să nu mă simt pierdută când orice îmi făcea plăcere odată, nu îmi mai face?

  Cum să nu mă simt pierdută când stresul mă mănâncă de vie?

  Cum să nu mă simt pierdută în momentul în care simt că îmi e greu, mi se minimalizează emoțiile?

  Cum să nu mă simt pierdută când... simt că pierd tot?

  Chiar dacă la bază simt că am tot, că situația pare sub control, DE FAPT nu este?

  E al 3-lea job în ultimul an, nici aici nu mă simt bine. Nu vreau să stau undeva unde nu mă simt bine primită, unde sunt jignită, umilită. Și simt că n-am noroc. Am realizat că nu știu ce vreau să fac cu viața mea. Nu știu ce îmi mai place. Sunt prea comodă, dar și prea stresată. 

    Nu am motivație. Orice încep să fac, nu termin niciodată. Nici să mă forțez nu pot. Acum simt că trag de mine. Mereu o fac. Nu știu ce să mai fac. Atât pe plan profesional cât și pe plan personal.